Rebelii înarmați cu automate sau pistoale, dar și cu furci și topoare au terorizat orașul Câmpulung Moldovenesc

În urmă cu exact 75 de ani, societatea românească a trecut prin momente sângeroase, iar localitățile aflate acum în județul Suceava nu au fost ocolite de violențe. Se întâmpla în zilele de 21, 22 și 23 ianuarie 1941, iar evenimentele de atunci au influențat inclusiv istoria României, care după numai câteva luni intra în război alături de Germania Nazistă invadând URSS. Rebeliunea legionară, așa cum sunt denumite violențele de acum 75 de ani, a avut episoade în Suceava, Rădăuți și Câmpulung Moldovenesc, iar la final s-au consemnat morți, persoane arestate, dar și o nouă ordine impusă de câștigătorul disputei, mareșalul Ion Antonescu. Timp de trei zile, Monitorul de Suceava vă prezintă cum s-au derulat conflictele, în ordine cronologică, unele dintre ele cu arme de foc, iar în acest periplu în istorie sprijinul vine din partea lectorului universitar doctor Radu Florian Bruja, de la Universitatea „Ștefan cel Mare” Suceava, cu informații adunate din arhive după o muncă intensă.
După ziua de 21 ianuarie 1941, situația s-a complicat în mai multe zone ale actualului județ Suceava. La 22-23 ianuarie, rebeliunea legionarilor câmpulungeni a atins apogeul, autoritățile slab reprezentate în oraș fiind pe poziții defensive.
„Orașul a fost terorizat de grupuri de rebeli înarmați cu automate sau pistoale, dar și cu furci și topoare. Între procedeele întrebuințate de legionari împotriva autorităților și armatei s-au numărat: baricadarea în clădiri publice sau particulare, instalarea unor echipe izolate în clădirile învecinate instituțiilor ocupate de unde deschideau focul asupra militarilor, înconjurarea trupelor militare și imobilizarea lor, capturarea surselor de hrană, terorizarea militarilor și a populației civile, amenințarea continuă a instituțiilor publice. Încurajați de mesajele radiofonice ale postului Bod (Brașov) și ulterior București, legionarii au ridicat armamentul din depozitul închisorii Câmpulung, au făcut percheziții, au vandalizat magazine, au oprit trenurile în gara orașului, operând arestări. Întreaga zi de 22 ianuarie postul de radio Bod a anunțat că generalul Dragalina a trecut cu un corp de armată de partea Mișcării Legionare. Și deruta în care s-au aflat pentru moment comandamentele militare a condus la această situație”, a arătat lectorul universitar doctor Radu Florian Bruja.
Jandarmi dezarmați de trupele de legionari și susținătorii acestora
Metodele folosite de legionari pentru a pune mâna pe putere au fost foarte variate. În afara actelor de teroare și amenințare la adresa populației civile s-a recurs masiv și la dezinformare.
„Cu ajutorul unei telegrame false din partea lui Horia Sima, au încercat să negocieze predarea militarilor de la Legiunea de Jandarmi cu tot armamentul din dotare. În seara zilei de 22, orașul a fost asediat de unități militare venite de la Gura Humorului și Vatra Dornei. La bariera de est a orașului, Sebastian Erhan și alți 600 de legionari au baricadat cu trunchiuri de copaci intrarea în Câmpulung. Între legionari și trupele militare conduse de lt. col. Mihai Hănuș s-au înregistrat schimburi de focuri. O situație similară s-a înregistrat și la vest de oraș, pe teritoriul comunei Pojorâta, unde lt. col. Miriște, comandantul Batalionului 20 Vânători de Munte, a fost împiedicat să se apropie de oraș. Trupelor vânătorilor de munte li s-a opus rezistență și la Iacobeni, unde au întâlnit un baraj similar și cei 20 de militari care trebuiau să elibereze drumul au fost dezarmați. Aceeași situație s-a înregistrat și la Vama; acolo legionarii au dezarmat cele 6 cadre ale Poliției din localitate și au pus stăpânire pe oraș, blocând intrările în și dinspre Vama. Rebeliunea din Vama a fost susținută de coloane de legionari veniți de la Moldovița și Vatra Moldoviței. Aceștia au dezarmat jandarmii și au organizat echipe care au sprijinit mișcările din Vama și Câmpulung. La incidente au participat, alături de organizațiile legionare din oraș și județ, și țărani din teritoriul rural, funcționari publici și chiar elevii de la liceul din Câmpulung, înarmați la sediul legionar”, a mai menționat cadrul didactic al Universității „Ștefan cel Mare” Suceava.
Primii morți au apărut la Vatra Dornei
Nici partea adversă nu a stat cu mâinile încrucișate. Printr-un ordin operativ, Ministerul Apărării Naționale și-a luat măsuri de contracarare a tacticii legionare.
„Trupele se aliniau în cordoane, la 500 de metri de legionari; cine se apropia la o distanță mai mică era împușcat. Carele de luptă erau așezate în fața militarilor, fiecare comandant asigurându-se ca pierderile să fie cât mai mici. La Vatra Dornei a fost liniște până în seara de 22 ianuarie, autoritățile militare preluând sediile Poliției, Primăriei și Telefoanelor, punându-le sub pază severă. În jurul orei 22.00, un grup de circa 50 de legionari, conduși de șeful sectorului local, Nicolae Popa, și de adjunctul acestuia, Ilie Costea, au atacat sediile amintite, dezarmând santinelele și jefuind arsenalul Poliției. La intervenția armatei, legionarii au deschis focul; în incidente Ilie Costea și-a pierdut viața, iar Nicolae Popa a fost grav rănit. Din partea Batalionului de Vânători de Munte au căzut răniți un ofițer și un soldat. Deși s-au predat autorităților, legionarii au organizat o contraofensivă în 23 ianuarie, ridicând de la domiciliu peste 100 de evrei, pentru a-i învinui de complot împotriva statului. Nu s-a consemnat aceeași situație și la Gura Humorului. Datorită unității militare staționată aici și a numeroasei comunități evreiești din localitate, încercarea de rezistență organizată de șeful local, Dragoș Niculcea, nu a avut succes. El s-a refugiat la Mănăstirea Humorului, unde a amenajat o întăritură în afara satului, refuzând să se predea”, a mai descris lectorul universitar Radu Florian Bruja.
La Suceava, rebeliunea a cuprins și școlile, unde elevii au apărut cu pistoale în sălile de curs
Și la Suceava, rebeliunea a continuat violent, soldându-se cu doi morți și patru răniți. Participarea elevilor minori la rebeliune este reliefată de o descriere a evenimentelor făcută de un martor ocular, copil la vremea aceea.
„A venit și «Ziua cea mare». Prima oră era de matematică, cu profesorul Constantin Pițu. După circa 15 minute de la începerea lecției au intrat în clasă elevii (din clasa a VIII-a) Liviu Butnaru și A. Naharneac, s-au urcat pe podium și au amenințat cu pistoalele: «Toată lumea se îmbracă și se încolonează în fața școlii». Colegul Ion G. Iuga s-a ridicat imediat, căci era șef de cuib al clasei și era bine instruit, dar ceilalți au rămas înmărmuriți. Imediat a intervenit profesorul Pițu: «Na, ce așteptați, fanfara? Ieșiți, dacă vă cheamă patria! Puturoși sunteți și la carte, puturoși și la luptă!»
Eu, fratele și colegul fratelui, Liviu Macovei, care-și lăsa hainele și mâncarea la noi în locuință, ne-am pornit să intrăm în clasă, dar am fost opriți de elevul Mircea Posteucă și Ilie Gurneac: «Înapoi!» Macovei le-a explicat că mergem să ne îmbrăcăm… «Într-o secundă să fiți în coloană!» a bâlbâit M. Posteucă. Elevii Liviu Butnariu și Aurel Spodariu au intrat în sala profesorilor și s-au adresat directorului: «Sunteți invitat să luați loc în fruntea coloanei». Corpul didactic era înghesuit lângă fereastră și a muțit. Directorul Ștefan Pavelescu a întrebat: «De când conduceți voi școala? Nu vă dați seama că ce faceți e un dezastru? Nu vedeți că sunteți pe malul prăpastiei?» Elevii au amenințat: «Acum nu avem timp. Stăm noi de vorbă mâine!» Și au ieșit trântind ușa.
Noi (trei) ne-am îmbrăcat și tata ne-a încuiat în boxa de la demisol. Ne-a adus trei paturi și am stat acolo până la miezul nopții, când nu se mai auzeau împușcături. Funcționarii de la primărie, Prefectură, Tribunal și alte instituții, care erau legionari, în dimineața acelei zile și-au căutat ceva treabă pe la birourile de la parter și când au auzit alarma au deschis ferestrele pentru a ușura pătrunderea rebelilor. Au fost multe victime din rândul elevilor căci erau copii începând din clasa a I-a, care au început să plângă. Era o iarnă grea și zăpada era așa de abundentă încât se circula cu schiurile”. V. Turtureanu își amintește că șeful Frățiilor de Cruce din Liceul de băieți, Gemeniuc, a intrat în clase și a cerut membrilor frățiilor să iasă afară. Grupul de elevi s-a întâlnit cu armata care urca spre prefectură de la Uzina electrică.
O altă mențiune asupra evenimentelor de la Suceava o face Dumitru Oniga, elev în clasa a III-a a Liceului „Ștefan cel Mare” la momentul rebeliunii: „în timpul rebeliunii, elevii din liceu s-au încolonat și au asediat primăria și prefectura. Au loc altercații între militari și legionari. Armata face uz de arme, dar nu se trage în mulțime. Se ajunge la o înțelegere ca să se aștepte rezultatul de la București”. Dumitru Oniga a fost rănit într-un schimb de focuri și își amintește că la spital „mai erau doi elevi (unul din Mănăstirea Humorului, rănit, și altul mort”. În orașul Solca, evenimentele nu au degenerat, legionarii stăpânind orașul, însă fără să facă victime.