Mina de la Crucea, singurul loc din România unde se mai extrage uraniu, este o adevărată fortăreață. Pentru a trece pragul porții acestei societăți ai nevoie de un braț de aprobări și de cel puțin o lună de așteptare. Nici după ce ai intrat în posesia tuturor avizelor nu trebuie să-ți închipui că vei obține nu știu ce informații. Cele mai multe date sunt clasificate, iar accesul în perimetrele exploatării este aproape imposibil, mai ales că de câțiva ani securitatea este asigurată de o firmă de pază specializată.
Munții de la Crucea au rămas singurul loc din România de unde se mai extrage minereu de uraniu. Pentru Valea Bistriței este și o binecuvântare și un blestem, amândouă la un loc. Dacă ar fi să ne luăm după cifrele și datele oficiale, e un mare avantaj pentru zonă, deoarece Exploatarea de la Crucea e singura care mai funcționează și dă de mâncare la peste 750 de oameni. Când mina de uraniu de la Crucea își va închide porțile, Valea Bistriței va deveni valea plângerii. E un blestem, așa după cum spun unii localnici, în special foști mineri, pentru că radioactivitatea provoacă mai multe boli mortale. Sunt doar speculații, pentru că nici o instituție a statului sau vreo firmă particulară nu a putut dovedi că după 15-20 de ani de muncă în subteran în abatajele minelor de uraniu de la Crucea, doza de radioactivitate a provocat leucemie, impotență sau alte probleme medicale. Mai mult, conducerea Sucursalei Suceava a Companiei Naționale a Uraniului spune că valorile maxime admise în cazul iradierii nu au fost depășite vreodată. Una peste alta, mina de la Crucea – Botușana, așa cum este denumită mai nou, este motorul Centralei Nucleare de la Cernavodă.
„A opri Crucea înseamnă a opri centrala de la Cernavodă”
Fără uraniul de la Crucea, singura fabrică nucleară din România și-ar închide porțile. O spune chiar fostul șef al Agenției Nucleare din România, dorneanul Valică Gorea. „A opri Crucea înseamnă a opri centrala Nucleară de la Cernavodă. Poate ar fi mai ieftin să aducem uraniu din import, dar pentru a-l putea folosi la Cernavodă este nevoie de anumite caracteristici, iar asta înseamnă timp, cam între doi și cinci ani”, a precizat Gorea.
A fost, de altfel, singura declarație cu privire la importanța minei de uraniu de la Crucea. Directorul Sucursalei Suceava a CNU, Anton Filipiuc, a evitat să se pronunțe asupra acestor aspecte, invocând secretul de serviciu. Și alte amănunte legate de activitatea acestei societăți rămân o necunoscută, iar dacă ținem cont că vorbim de o industrie strategică, o parte a secretomaniei este de înțeles.
Minerii, monitorizați atent
Având în vedere mediul în care lucrează, minerii de la Crucea sunt monitorizați atent. Conducerea societății a dezvăluit că nu au existat cazuri de îmbolnăviri în rândul angajaților.
„Doza admisă în ceea ce privește expunerea unei persoane este de 20 de mili sievert, dar până acum nu s-a ajuns niciodată la această valoare. Din punctul nostru de vedere, dar și al instituțiilor medicale care îi monitorizează pe angajații de la Crucea, nu există nici un fel de problemă. De altfel, nici probele luate din alimente nu au relevat vreodată depășiri ale concentrațiilor admise”, a declarat directorul Anton Filipiuc. Acesta a menționat că societatea a implementat un program de radioprotecție, atât pentru personalul angajat, cât și pentru mediul înconjurător.
De exemplu, minerii care intră în abatajele cu o concentrație mai mare de radon sunt mutați după câteva săptămâni, tocmai pentru ca riscul de îmbolnăvire să fie cât mai scăzut.
„Fiecare angajat are o fișă individuală de expunere profesională, iar interpretarea datelor se face periodic de medici autorizați, care ne avertizează dacă apar depășiri ale dozei de radiație încasată. Nu au fost cazuri de acest fel și sperăm să nici nu apară”, a adăugat directorul Filipiuc.
Tot pentru protecția oamenilor care lucrează într-un astfel de mediu, turele sunt de șase ore pe schimb, iar perioada concediilor de odihnă cifrează 50 de zile lucrătoare. Minerii care lucrează în zona I de iradiere pot ieși la pensie după 15 ani, iar cei care lucrează în zona a II-a beneficiază de pensie după 17 ani.
Zona Crucea, controlată de mai multe instituții
Pentru a îndepărta suspiciunile privind problemele de mediu, comuna Crucea, traseul pe care este transportat minereul către Stația CF Argestru, precum și zona unde uraniul este încărcat în vagoane pentru a fi trimis la Feldioara, la Uzina de Preparare și Prelucrare, face obiectul unor verificări periodice din partea mai multor instituții. Atât conducerea Direcției de Sănătate Publică, cât și reprezentanții Agenției pentru Protecția Mediului Suceava au confirmat spusele celor de la Sucursala Suceava a CNU, potrivit cărora nu există depășiri ale valorilor admise pe linia poluării.
„Noi avem un program de monitorizare a apelor, aerului, solului și vegetației, iar din acest punct de vedere se realizează investiții periodice. De exemplu, stația de depoluare a apelor din mină a fost modernizată în cursul anului 2000 și funcționează la parametri normali, lucru confirmat atât de măsurătorile noastre, cât și de analizele celor de la Direcția de Sănătate Publică”, a explicat directorul Anton Filipiuc.
Există trei mari halde de steril rezultat din minele de la Crucea
În urma exploatării de peste 25 de ani de la Crucea, din mine s-au scos și cantități impresionante de steril. Acesta a fost și încă este depozitat în trei „depozite”, două situate pe raza comunei Crucea și unul în comuna Ostra, la Botușana. Reprezentanții Sucursalei Suceava a CNU au menționat că anul trecut, din fonduri proprii, au reușit să finalizeze lucrările de stabilizare a unei halde de steril, iar pentru viitor există un proiect pentru închiderea perimetrului minier Crucea Nord.
„Pentru acest ultim proiect nu s-au alocat încă fonduri în vederea ecologizării, dar probabil că imediat ce reprezentanții firmei Conversmin vor reuși să termine proiectul tehnic vor veni și banii”, a spus Anton Filipiuc.
Transportul angajaților costă anual aproape 150.000 de euro
În afara pericolului de iradiere, angajații de la Crucea au și o serie de facilități. În afara echipamentului de protecție pe care-l primesc anual și a acordarea unei mese pe zi, minerii nu plătesc nici transportul spre și dinspre locul de muncă. Compania Națională a Uraniului a încheiat acorduri cu mai multe firme care transportă muncitorii către mina de la Crucea. Costurile anuale se ridică la aproape 150.000 de euro, iar cei mai mulți bani intră în conturile firmei Etna Coral Vatra Dornei. Pentru cele două contracte încheiate pentru 2010, firma dorneană încasează în jur de 75.000 de euro. În jur de 50.000 de euro ajung în conturile SC Robin Turism SRL Vatra Dornei, în timp ce PF Gavriluță Argestru câștigă anul acesta aproximativ 17.000 de euro. În ceea ce privește masa caldă pe care minerii o primeau ca protecție, aceasta a fost eliminată în 2007.
„A existat o hotărâre luată de comun acord cu sindicatele, prin care s-a stabilit ca în locul acelei mese calde să se dea echivalentul în alimente”, a explicat directorul Sucursalei Suceava a CNU.
Kilogramul de octoxid de uraniu, subvenționat de stat
Deoarece este considerată o activitate strategică, exploatarea de uraniu de la Crucea este subvenționată de statul român. Alocațiile guvernamentale se acordă în baza HG 311/1999 și HG 622/2009, iar valoarea plătită de stat este oarecum incertă. Potrivit unor date din 2008, pentru fiecare kilogram de octoxid de uraniu, statul român plătea 530,91 lei/UM, iar valoarea subvenției pentru protecția socială acordată CNU în anul același an a fost de 2.850.000 de lei.
Salariile angajaților sunt, de asemenea, la „strict secret”, dar se pare că un miner câștigă, în medie, câte 2.300 de lei/lunar.
Există trei sindicate
Deși are 750 de angajați, Sucursala Suceava a CNU discută cu trei sindicate. Ultimul dintre ele, Sindicatul Uraniu, a luat ființă anul trecut și îl are în frunte pe fostul director al Sucursalei, Nicolae Bîia. Cel mai important este Sindicatul Minier Uraniu, cu 350 de sindicaliști, iar al doilea ca importanță este Sindicatul Liber Independent Uraniu, cu peste 200 de cotizanți.
