Biserica Pătrăuți este una dintre cele mai fascinante ctitorii ale voievodului Ștefan cel Mare, nu doar prin perfecțiunea planurilor după care a fost construită, ci și prin folosirea proiecției luminii solare care intră în biserică pentru a semnifica lucruri care fac trimitere la Iisus Hristos, de la Naștere la Înviere. De la forma deosebită a bisericii și de la constatarea că proiecțiile luminoase nu sunt întâmplătoare a pornit, de altfel, și cercetarea mai atentă a arhitecturii lăcașului de cult, începută de preotul paroh Gabriel Herea și continuată împreună cu specialistul în design Tudor Cătălin Urcan, din Cluj.
Concluziile preliminarii ale cercetării aspectelor geometrice ale științei și artei construcției în Moldova în vremea lui Ștefan cel Mare au fost făcute publice de Tudor Cătălin Urcan și de preotul Herea în cadrul unei expoziții-dezbatere, la Muzeul de Istorie din Suceava, în data de 27 iunie a.c. Cu mijloacele tehnice, cu cunoștințele disponibile astăzi și sute de măsurători, specialistul clujean demonstrează că între elementele constructive ale bisericii ”există relații geometrice ordonatoare”, că nimic nu a fost construit la voia întâmplării. Planșele care reconstituie ceea ce au proiectat meșterii în urmă cu 530 de ani utilizând compasul mic, compasul mare, o vergea și drumul soarelui pe cer sunt expuse la muzeu și pot fi vizionate aici până în data de 2 iulie a.c.
Pentru specialiști – arhitecți, constructori – studiile arată că metoda de construcție este „ad quadratum”, cu prezența implicită a „secțiunii de argint” și incidentală a „secțiunii de aur”, ceea ce plasează arhitectura moldovenească de la Pătrăuți în familia arhitecturii mediteraneene antice, alături de arhitectura egipteană, greacă, romană și gotică.
Tudor Urcan a explicat la dezbatere și metoda arhaică de trasare a axelor construcției: în locul ales se definește centrul, se înfige o vergea (posibil o lance) de mărime convenabilă, se așteaptă să ajungă soarele pe cer și se urmărește umbra. Se trasează axa Est-Vest, apoi Nord-Sud, din intersecția cărora rezultă crucea. Designerul a subliniat, de asemenea, că meșterii care au lucrat la Pătrăuți cunoșteau și foloseau unitățile de măsură: palma, stânjenul, prăjina și cotul.
În preajma Crăciunului, lumina inundă steaua în șase colțuri din naos, semn al lui Hristos în simbolistica creștină
Dincolo de interesul științific față de faptul că meșterii aveau cunoștințe avansate de geometrie și au dus construcția Bisericii Pătrăuți spre perfecțiune, spectaculoase rămân interacțiunile astronomice, ca efect al arhitecturii gotice implementate în stilul moldovenesc de arhitectură. La Pătrăuți avem de-a face cu o ”aliniere controlată” a razelor solare, gândită din timpul construcției bisericii.
”Nu este o biserică-calendar”, precizează, de la începutul discuției noastre, preotul Gabriel Herea, ci o biserică în care proiecția luminii semnifică lucruri. ”Liturgic, Hristos este Soare al Dreptății și Lumina Cunoașterii”, explică preotul și citează din ”imnul” (troparul) pe care îl cântă preotul când merge din casă în casă înainte de Crăciun pentru a anunța Nașterea lui Iisus: ”Nașterea Ta, Hristoase / Dumnezeul nostru, / Răsărit – a lumii Lumina Cunoștinței / Că întru dânsa / Cei ce se închinau stelelor / De la stea s-au învățat / Să se închine ție, / Soarelui Dreptății”.
Preotul se ferește să facă interpretări ale alinierilor luminoase, dar este de acord că ”drumul luminii” începe de deasupra ușii de la intrarea în biserică, la solstițiul de iarnă, care pentru creștini aduce Crăciunul, Nașterea Domnului. Fotografiile realizate de Gabriel Herea și observațiile sale la solstițiul de iarnă din 2016 sunt elocvente: la răsăritul soarelui, de după dealul Zmăului raza luminoasă pătrunde pe fereastră direct în biserică și proiectează în scurtă vreme fix deasupra ușii de intrare, marcând intersecția diagonalelor pătratului ce formează peretele de vest al pronaosului. La amiază, fascicolul luminos inundă steaua în șase colțuri din naos. În simbolistica creștină, steaua în șase colțuri, cu cele două triunghiuri ale sale, este Hristos, Dumnezeu în cer și om pe pământ. O a treia rază merge în altar, în nișa care simbolizează Peștera din Betleem și Mormântul de la Ierusalim (proscomidiar).
Următoarea etapă înregistrată fotografic de preotul Herea a fost în 26 februarie a.c., la ora 8.03, când soarele a răsărit de după dealul Zmăului direct pe reprezentarea Sfântului Roman Melodul. ”Roman Melodul este considerat primul autor al cântecelor liturgice din perioada Triodului, perioadă în care am intrat de trei săptămâni și se va încheia la Învierea Domnului”, notează preotul.
La ora 8.11 proiecția solară s-a îndreptat spre icoana Sfântului Andrei Criteanul, unul dintre cei mai importanți autori ai cântecelor Triodului. Conform regulilor Bisericii Ortodoxe, canonul ce îi poartă numele urma să înceapă să fie cântat de a doua zi.
La ora 8.24, proiecția soarelui prin fereastra altarului a inundat efectiv icoana Sfântului Andrei Criteanul, înainte de a se retrage încet în glaful ferestrei. Practic, în ziua de 26 februarie 2017 proiecția luminoasă a indicat doar doi sfinți din altar: Roman Melodul și Andrei Criteanul. Simplă coincidență? Greu de crezut!
Înaintea Paștelui, raza soarelui arată drumul spre nișa care simbolizează Sfântul Mormânt, din altar
Se apropie perioada pascală și echinocțiul de primăvară.
În ziua de 15 martie, proiecția luminoasă se aliniază în interiorul ușii de intrare în biserică. Raza începe să indice direcția către nișa din altar, care simbolizează Peștera din Betleem și Mormântul de la Ierusalim, fără să intre în aceasta.
În preajma echinocțiului, la răsărit raza marchează pragul bisericii. În data de 17 martie a.c., prima rază de soare care a intrat în interiorul Naos-Altarului a indicat proscomidiarul. Nu a urcat pe perete și nu a intrat în proscomidiar, ci a indicat doar direcția către acesta, ca și cum ar atrage atenția asupra simbolurilor de aici (Sfântul Mormânt).
La apus, s-a petrecut ”cea mai spectaculoasă aliniere de la Pătrăuți”, potrivit preotului Gabriel Herea, când raza soarelui a trecut prin cele două uși din piatră, prin Ușile Împărătești și a inundat Sfânta Masă din altar.
Câteva zile mai târziu, în 22 martie, între orele 17.00 și 18.00, se conturează un aliniament clar între soare la apus – ușa de intrare în biserică – portalul naosului – Sfintele Uși – Sfânta Masă din altarul de la Pătrăuți. Practic, un fascicul luminos continuu între ușa de la intrare și Sfânta Masă, care se va păstra aproximativ două săptămâni, după care raza se va retrage.
Un desen realizat de Tudor Cătălin Urcan ajută la vizualizarea în spațiu a aliniamentului din 22 martie 2017, ora 18.03.
În 28 martie 2017, proiecția luminii ce va ajunge în scurtă vreme în proscomidiar a tranzitat steaua cu opt colțuri, de sub icoana Învierii. Alinierea printre portale s-a petrecut la ora 17.55. În timpul alinierii raza nu a mai fost deasupra Sfintei Mese, așa cum era în preajma Echinocțiului.
În 18 aprilie, la răsăritul soarelui fascicolul de raze care intră pe fereastra altarului și străbate Ușile Împărătești este uluitor. E ca și cum ar invita direct ”Veniți de luați Lumină!”, după cum spune preotul Herea. Fascicolul de lumină trece prin Sfintele Uși din postul Paștelui până la solstițiul de vară.
La solstițiul de vară, raza inundă cu lumină steaua în șase colțuri de sub portretul lui Ștefan cel Mare
Dar poate cea mai bună dovadă că nimic nu este întâmplător în ”fenomenul luminii” la Pătrăuți este aliniamentul de la solstițiul de vară. Trebuie să spunem aici că piatra de temelie a bisericii a fost pusă de Ștefan în ziua de 13 iunie 1487, dată indicată cu precizie de astronomi ca fiind a solstițiului de vară, după calendarul iulian. Pisania în limba slavonă aflată deasupra portalului de intrare consemnează: ”Io Ștefan Voievod, fiu al lui Bogdan Voievod, domn al Țării Moldovei, am pus piatră de temelie acestei case în cinstea Sfintei Cruci în anul 6995, luna iunie, ziua 13”.
Preotul Herea a subliniat că este singura ctitorie la care este utilizată formula ”am pus piatra de temelie”.
La solstițiul de vară, fascicolul de lumină ajunge pe cea de-a doua stea în șase colțuri, de sub portretul domnitorului Ștefan cel Mare, apoi merge și inundă complet latura de nord a Sfintei Mese, locul în care se citește Evanghelia Învierii. Măsurătorile efectuate de preot și colaboratorul său au arătat că pe steaua în șase colțuri raza este în vârf de unghi. Staționează aici doar 3-4 zile, o singură dată pe an, la solstițiul de vară.
Preotul a mai constatat că, în data de 21 iunie 2017, la răsăritul soarelui raza a intrat în biserică prin fereastra de est a turlei și s-a oprit pe imaginea Profetului Isaia, care este zugrăvit cu un pergament cu inscripția: „3. De la răsăritul soarelui până la apus, lăudați numele Domnului! 4. Preaînalt e peste toate neamurile Domnul…” (Psalmii 112, 3). Singurul comentariu al preotului Herea legat de asocierea Profetului Isaia cu textul Psalmilor lui David și despre dubla reprezentare a lui Isaia în turla de la Pătrăuți a fost că sunt ”neobișnuite” și a făcut trimitere la un studiu de iconografie al profesorului Emil Dragnev.
Fotografiile și înregistrările video ale alinierilor luminoase pot fi vizionate pe pagina de Facebook a preotului Herea: https://www.facebook.com/pr.gabrielherea/media_set?set=a.385124995198550.100011031572251&type=3.
Arhitectura și simbolistica bisericii de la Pătrăuți reprezintă, fără nici o îndoială, după cum afirmă părintele Herea, ”un act cultural deliberat, cu o sacralizare a creației, nu o multiplicare a acesteia. Orice biserică este o reconstituire a cosmosului complet al lui Dumnezeu”. Pe măsură ce vor avansa cercetările, se deschide și un larg câmp de interpretare și descifrare a simbolurilor, desigur în limita canoanelor Bisericii Ortodoxe. Mai menționăm că Biserica „Sfânta Cruce” din Pătrăuți este unicat și în alte privințe: este cea mai veche biserică păstrată dintre ctitoriile voievodului, cea mai veche biserică ortodoxă Monument UNESCO din România, cea mai veche biserică păstrată construită în stil moldovenesc, biserica cu cea mai veche pictură interioară și exterioară din Moldova și a făcut parte din ansamblul singurei mănăstiri de maici ctitorită de Ștefan cel Mare, destinată în special îngrijirii răniților din luptele purtate în preajma Cetății de Scaun a Sucevei.
