Au ezitat mult înainte de a mă hotărî totuși să scriu și eu despre masacrul de luni seară de pe Camp Nou. Nu fiindcă mi-ar fi rușine de umilința îndurată. În fond, cu ce e mai al naibii acest 5-0 decât îndeajuns de proaspătul 2-6 de pe Bernabeu, tot cu Barca, sau decât catastrofa de la Alcorcon de acum vreun an? Nu am, cred, calitățile unui fan din ăia turbați, model „câinii roșii”, drept pentru care, la 4-0 pentru Barcelona, m-a umflat râsul când ăia au făcut vreo 35-40 de pase consecutive, fără ca ai mei să atingă vreodată obiectul preț de vreo 2 minute. Mi-am amintit, tot atunci, că la începutul partidei, comentatorul zisese că nu știu cine preconizase un scor de 4-4! Fiind deja 4-0, mi-am spus că juma’ de pronostic s-a realizat, mai trebuia rezolvată și partea ailaltă! Am mai remarcat și asemănarea dintre ce făcea Barca la acest scor, și nebunia care-i cuprindea pe jucătorii Rapidului, pe la sfârșitul anilor ’60, când aveau și ei un Messi și un David Villa, pe nume Niki Dumitriu și Ion Ionescu. Deosebirea e că Rapidul făcea la fel cu toți, în timp ce Barcelona n-o face decât cu Real. Dar parcă în halul ăsta n-a făcut-o niciodată… că uitai să vă spun: din ălea 35-40 de pase fără replică, vreo 4-5 au fost cu călcâiul, iar alte vreo 3 au mers fix printre picioarele victimelor. N-am văzut așa iureș absolut niciodată în viață, în nici o competiție. N-am sesizat ură sau dorință de răzbunare (nici n-ar fi avut de ce, fiindcă în ultimii ani ne-au bătut pe unde ne-au prins!) la jucătorii Barcelonei, dar dacă e să scormonesc în direcția asta, există totuși o vagă suspiciune: Răzbunătorul este Pep Guardiola, domnul acela cu barbă pe care cică îl vânează Abramovici. Ținta lui, sunt convins, nu era Real Madrid, ci Mourinho, vinovat de a-i fi distrus visul de supra-mărire prin eliminarea Barcelonei din Champions League, tocmai când îi era lumea mai dragă. Că fapta a comis-o Internazionale Milano, nu Real Madrid, n-are nici o relevanță: important pentru Pep, e doar faptul că Mourinho trebuia pedepsit. Și slavă Domnului, a fost. Cu vârf și îndesat. Singura chestie deranjantă e că acestei răzbunări i-au căzut victime colaterale cu totul exterioare cauzei, minunații fotbaliști ai Real-ului. E drept că Sergio Ramos a jucat egal cu el însuși, adică absolut nimic (cum s-a întâmplat în ultimele 5-6 meciuri, inclusiv la Națională) și că Ronaldo mi l-a reaminit pe Marius Nicolae, dar spuneți cinstit, vă rog, ați văzut portar mai bun decât Cassillas?… că fără el am fi luat vreo 11 sau 12!