Literatura istorică adună din belșug pricini de război între neamuri, state sau indivizi. Grecii, mari iubitori de artă, în secolul lui Pericles, azi coborâți la statutul de negustori planetari, au pornit război pentru o femeie. Elena din Troia a inspirat epopei, a lăsat în urmă pilda vitejiei unor bărbați-zei, a mistuit în timp pasiuni și a lăsat în urmă jertfe. În Europa s-au purtat războaie, unele de o sută de ani, pentru motive de blazon, orgoliu sau pentru desenul strâmb al unei hărți. Românii se bat azi pentru pensionari. Nu cu otomanii, nu cu rușii, nu cu popoarele migratoare. Sabia politică a fost scoasă din teacă mai întâi de domnul Geoană, apoi de domnul Tăriceanu și la urmă de tot, supărat că a ratat începutul bătăliei, de Traian Băsescu însuși. Sărăcia reală a celor mai mulți dintre pensionarii patriei, reactivată electoral din patru în patru ani ca subiect și uitată cu o fulgerătoare rapiditate după închiderea urnelor a devenit, în premieră, motiv de bătălie în mijlocul unui mandat. Mandat parlamentar, mandat guvernamental, mandat prezidențial. Ceva mă îndeamnă să cred că nici domnul Geoană, nici domnul Tăriceanu nu se omoară să scoată din sărăcie pensionarii de dragul acestora sau impresionați de mizeria în care trăiesc mamele lor și soacrele lor pensionare. Nu. E un troc politic iar miza este mâna tremurândă dar disciplinată a celor șase milioane de bătrâni care merg ori de câte ori au loc exerciții de vot, la urne. Miza stă în voturile pensionarilor. Plânsul pe umărul bătrânilor e departe de a fi pravoslavnic. E actoricesc și ticălos. Un lucru însă este bun. Pensionarilor li se vor mări, în sfârșit, veniturile bănești lunare. Al cui e meritul aproape că nu mai contează. Oricum pentru mine nu are importanță.
Războiul a devenit război odată cu intrarea în luptă a lui Traian Băsescu. Președintele a zis nu. Un nu răspicat. Nu va promulga legea. Legea e strâmbă, legea e proastă, legea n-are bani, legea e făcută de tâmpiți. Că va fi inflație, că va fi nu știu ce și așa mai departe. Traian Băsescu s-a supărat rău că această măsură n-a fost luată și aplicată într-o guvernare PD cu, să zicem, premier Stolojan. Traian Băsescu s-a supărat pentru că a fost uitat în gloria bătăliei. Tocmai el ?! Și s-a decis să ia potul. Cu două ore înaintea discursului despre promulgare sau nepromulgare ținut Cotroceni, am făcut pariu cu un coleg în legătură cu ce va spune președintele. Am câștigat în proporție de 99 la sută. Plusul vine de la sclipirile de politician versat ale lui Traian Băsescu. Președintele oricum a luat potul. A jucat fără carte, la cacealma, și a luat într-adevăr gologanii electorali adunați cu osârdie pe masă. Traian Băsescu are geniul unui trișor.
Ce au înțeles oamenii? Că pensiile vor fi date de Traian Băsescu, poate chiar din portofelul lui. Au mai înțeles că dacă nu era el, guvernul liberal sau pesedist, n-are importanță, îi păcălea. Că Traian Băsescu este salvatorul. Războiul Troiei, în România, cu miza, iubirea și deci voturile pensionarilor este încă în desfășurare. Analiștii, ziariștii, specialiștii, docții politicii calculează cât va lua fiecare combatant din tortul simpatiei pensionarilor. Aiurea ! Totul a fost luat deja de cel care a stricat curgerea lină a acestei decizii, adversarul înverșunat al legii, devenit părintele ei, adică Traian Băsescu.
