Vrând să-l întreacă pe președintele Traian Băsescu la capitolul „populism”, premierul Călin Popescu Tăriceanu a refuzat în ultimul moment invitația de a participa, pe 24 ianuarie, la Iași, la Ziua Unirii Principatelor Române. Domnul Tăriceanu a ieșit în fața camerelor de luat vederi, dar mai ales de luat vederea alegătorilor, și a spus că preferă să sărbătorească prin muncă și nu prin hore și declarații bomabastico-demagogice. Așa că pe 24 ianuarie, în timp ce Theodor Stolojan îl întâmpina la Iași pe Traian Băsescu, Călin Popescu Tăriceanu i-a chemat la Palatul Victoria pe miniștrii săi pe care i-a invitat să-și suflece mânecile, să pună mâna pe cheile de 24 și să dea drumul la robineții de la conductele de lapte și miere la care poporul este racordat. Decizia domnului Tăriceanu a fost una bine venită și fiindcă, dacă acesta s-ar fi deplasat la Iași, Hora Unirii s-ar fi transformat în Hora Dezbinării. Văzând cât de mult lucrează Călin Popescu Tăriceanu pentru binele poporului stau și mă întreb când mai are acesta vreme să se gândească și la binele partidului său, dar mai ales la răul dușmanilor PNL-ului. Dar poate că mă înșel și nu domnul Tăriceanu i-a învățat pe peneliștii suceveni să-i pârască la procurori pe pelediști.
PNL Suceava a făcut plângeri penale împotriva unora dintre cei care s-au ocupat de întocmirea listelor necesare pentru ca PLD-ul să poată fi înscris la Tribunal. Urmașii lui Brătianu îi acuză pe contemporanii lui Stolojan că au făcut fals în declarații și în înscrisuri oficiale. Plângerile au fost înregistrate la Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceava. Astfel am consemnat un nou episod din lupta sângeroasă purtată de liberalii lui pește prăjit cu liberalii lui pește marinat, sau invers. Pentru binele lor și numai pentru binele lor, și nu pentru dumneavoastră stimați cititori, ascultători, telespectatori și plătitori de taxe și impozite, liberalii liberali se războiesc cu liberalii neliberali, sau invers. Nici într-o tabără și nici în cealaltă nu sunt elvețieni, ci suceveni de-ai noștri care, nu de mult, atunci când au avut nevoie de voturile noastre, au făcut parte din aceeași tabără. Liberalii lui pește la cuptor și liberalii lui pește afumat au ajuns în punctul în care sunt în stare să se bage în pușcărie unii pe alții uitând că, vorba aia, lumea-i mică și că se întâlnește munte cu munte darămite om cu om. Pentru liberalii liberali și pentru liberalii neliberali nu mai există nimic pe pământul ăsta în afară de lupta politică dusă la extrem. Nu mai există prietenie, amiciție, respect, frumos, familie, iubire, etc. Liberalii lui pește de apă curgătoare și liberalii lui pește de apă stătătoare cred că mai au de trăit 100 de ani și că mai au timp să se împace unii cu alții. M-am întrebat de-atâtea ori ce s-ar întâmpla dacă prostia ar durea și m-am îngrozit la ce s-ar putea întâmpla. Cum mă îngrozesc și atunci când mă gândesc la ce s-ar întâmpla dacă răutatea ar durea, și dacă urmașii Brătienilor și contemporanii Stolojenilor ar avea arme adevărate.
