Războaiele „războinicului luminii” (I)

Gigi Becali, dincolo de bătăliile pe care le poartă prin intermediar, adică echipa sa, pe teren, mai este angrenat în multe altele, începând cu cea politică (deși nu sunt convins că știe exact ce este acela un partid, ce e ideologia, platforma etc.) și terminând cu cea contra Fiscului și a Dracului întrupat în ființa lui Bodu. Peste toate aceste războaie pe termen lung, Becali ăsta mai are și darul de a nimeri (cu sau fără voia sa) în niște bătălii mai mărunte în valoare absolută și pe care, de regulă, le cam pierde: amenzi în trafic, suspendări din partea forurilor fotbalistice, atenționări de la C.N.A., ba chiar și amenzi date instituțiilor de media unde Gigi se dă în spectacol și pe care, din câte știu eu, le achită tot el. Sunt departe de a fi un fan al lui George Becali, ba chiar pot fi considerat mai degrabă ca fiindu-i ostil în mai toate situațiile. Cu toate acestea, în ultima săptămână am fost mai degrabă de partea lui în două situații despre care mă simt dator să scriu. A fost mai întâi lupta în stradă cu primarul Chiliman. Cu tot respectul față de Lege, mă gândesc totuși că dintre cei doi, cel care a greșit mai mult și mai grav a fost tocmai apărătorul legalității, anume dl primar de sector. Zic asta, fiindcă domnia sa, prevalându-se, dincolo de Lege, de argumente hilare, a dus în derizoriu tocmai respectarea acesteia. M-am simțit luat de prost când dl Chiliman a început să bată câmpii despre „porozitatea specifică” a asfaltului (cu găuri, desigur, ca peste tot în țara asta prost făcută) turnat de Primărie care, vezi Doamne, ar fi sănătate curată pe lângă marmura pe care cetățeni nevinovați și-ar putea rupe gâții. Ca unul care s-a plimbat prin Londra pe mâzgă, pe kilometri de trotuare din marmură, vă pot spune că nu-i așa. Că nu-ți rupi gâtul. Și că dl Chiliman e doar penibil în argumentația sa prostească. Dacă rămânea doar în perimetrul Legii încălcate de Becali, era perfect. Aș fi spus că a procedat corect amendându-l. Lăsându-l însă să-și finalizeze lucrarea (în loc să-l fi oprit cu mijloace legale când dădea s-o înceapă) și apoi asmuțind o armată de lucrători ca să i-o strice, a procedat de două ori incorect. Iar când a tras-o și pe aia cu siguranța pietonului când calcă prin gropi față de riscul pășitului pe marmură, chiar că s-a făcut de… beep! Și-a apărat, adică, sărăcia și nevoile. A câștigat aparent bătălia cu „civilizația străzii”, noțiune, mai apropiată de prostia lui Becali decât de inteligența domnului Primar.