„Rău ni-a cântat cucul”

„Rău ni-a cântat cucul”
„Rău ni-a cântat cucul. De nu s’ar fi întâmplat așa, ar trebui să ne meargă treburile altfeliu. Cu deșertul ni-a eșit în cale vecina cea rea și de aceea nu putem face târg bun. Un epure ni-a trecut pe dinainte și nu poate fi bine. Oare să ne’ntoarcem din cale sau s’o prourmăm? Ba, să imităm poporul și să facem ca dânsul. Oamenii îl necesitează pre acela ce li ese cu deșertul nainte să se’ntoarcă, eraă pre epure îl înpușcă ca să-i iae puterea cea rea și stricăcioasă și apoi își urmeadă calea. Puțini bărbați sunt devotați causei noastre, puțini lucră di și noapte ca să ne scoată din întunerec și să ne netedească calea cea grunduroasă spre un viitoriu mai înbucurător și mai îndămânatic pentru noi. Ei se întrepun pentru binele comun și-și sacrifică averea, ca să-și vadă neamul rădicându-se și ocupând locul care i se cuvine. Dară ce folos, dacă ucigă-l crucea aruncă în sămănătura lor aleasă de grâu neghină, spini și pălămidă”.
„Revista politică”, Anul II, nr. 3, Suceava, 15 Iuniu 1887.
„Se duc bătrânii”
„S’a dus Vasile Bumbac, seninul poet al Românilor Bucovineni, s’a dus arhimandritul Teofil Patraș, învăpăiatul paznic al mormântului Marelui Voevod Ștefan, s’a dus Animpodest Dașchievici, pilda povățuitoare de modestie și caracter neprihănit. Au fost toți trei între fiii cei mai aleși ai neamului, reprezentanții marcanți ai acelei generațiuni care a îndrumat gândirea și simțirea noastră și pe care graba evenimentelor care se desfășoară o depărtează fără de vreme în zarea trecutului.
…Dară cu aceștia nu s’a încheiat șirul acelor bătrâni cari s’au dus, pentru totdeauna, în aceste vremi de grele încercări. S’a dus și vrednicul poet Teofil Bocancea, prietenul junimei studioase, s’a dus profesorul Gherasim Buliga, pe care bătrânețele și moartea l’au surprins în cea mai încordată activitate pentru școală și tinerimea ei, s’a dus în urmă și inspectorul Nicu Tarasievici, un adevărat fruntaș al bravei noastre învățătorimi”.
„Viața Nouă”, Anul V, nr. 5, 30 Iunie 1918.