Raționalismul – un păcat

Arhimandritul Atanasie Anastasiou, starețul Sfintei Mănăstiri a Marii Meteore, numără, într-un îndreptar de spovedanie publicat de Editura Sophia, printre alte păcate, și raționalismul. Definit ca o „exagerată încredere în gândirea logică și în judecata noastră”, raționalismul „nu este o concepție filosofică, ci o mentalitate și o practică păcătoasă. Este, în esență, ateism cu aparență de creștinism. Este un păcat care contravine primei porunci a credinței, a dragostei și a nădejdii în Dumnezeu. Este acea atitudine din viață care ne face să judecăm toate numai cu mica și limitata noastră minte”.
Cunoașterea științifică și tehnică îi dă omului sentimentul puterii. În situații limită, când i se vădește vulnerabilitatea, omul se pierde… Există o cale de cunoaștere mai înaltă, afirmă Ortodoxia, dar ea este a celor smeriți și curați cu inima.
Renunțarea la a recunoaște limitele cunoașterii umane poate duce, până la urmă, la negarea lui Dumnezeu. În lucrarea „Hidegger și Areopagitul”, Christos Yannaras demonstrează că afirmarea morții lui Dumnezeu în spațiul cultural apusean este rezultatul raționalismului practicat timp de un mileniu.
Înțelesul morții
Înțelesul morții lui Dumnezeu este următorul: omul Îl caută pe Dumnezeu, dar nu ca pe o persoană prezentă, ci ca pe o noțiune abstractă. Neputând ieși din schemele intelectuale ale metafizicii apusene, oamenii nu-L mai simt pe Dumnezeu ca pe o prezență. Descoperirea, mai bine zis simțirea absenței Lui, duce la afirmarea morții Sale. Heidegger, citat de Christos Yannaras, explică foarte clar: „Acestui Dumnezeu (al intelectualismului și al utilitarismului) omul nu poate nici să i se roage, nici să îi aducă jertfe. Înaintea Cauzei care-și este sieși cauză, omul nu cade în genunchi de teamă, nici nu poate să-i înalțe imnuri de slavă ca unui Dumnezeu adevărat. De aceea și este, poate, mai aproape de Dumnezeul dumnezeiesc acea cugetare atee care-l contestă pe Dumnezeul filosofiei, pe Dumnezeul care-și este doar proprie cauză”.
Este tema ispitei abordării experienței bisericești cu mijloace raționale, temă tratată simplu de părintele stareț de la Sfânta Mănăstire a Marii Meteore.
Este interesantă optica lui Heidegger asupra „morții lui Dumnezeu”. Voi cita din cartea a treia a „Științei voioase” a lui Nietzsche, în care un nebun rostește aceste cuvinte: „Unde-i Dumnezeu? – strigă iar – să vă spun eu! Noi L-am ucis, noi, voi și cu mine! Noi toți suntem ucigașii Lui! Cum de-am făcut-o? Cum de-am cutezat să sorbim toată apa mării? Cine ne-a pus în mână buretele cu care să ștergem din zona cerului orizontul? Ce-am făcut, când am dezlegat pământul de soarele lui? Unde o să se ducă acum pământul? Unde ne ducem noi? Dincolo de toți sorii? Nu vedeți că ne împiedicăm și cădem la tot pasul? ș…ț Dumnezeu a murit! Și mort o să rămână! Noi L-am ucis! Găsi-vom, oare, mângâiere noi, ucigașii ucigașilor? Am sfârtecat cu cuțitele noastre tot ce avea până astăzi lumea mai sfânt și mai înalt”.
Heidegger nu vede în acest strigăt o blasfemie, așa cum ar fi văzut bisericile creștine, ci vede o afirmare a unei situații existente, situație cauzată tocmai de folosirea excesivă a rațiunii, în special de biserică. În acest sens, concepția despre Dumnezeu afirmată de Nietsche ar fi mai aproape de sensul divinității și are, consideră Heidegger, capacitatea de a apăra dumnezeirea.
Moartea lui Dumnezeu înseamnă transformarea Lui de omul prea rațional într-o idee, într-o noțiune abstractă, nemairecunoscându-I-Se implicarea în istorie, prin grijă și prin acordarea unui sens al existenței.
Folosind logica, Descartes a demonstrat existența lui Dumnezeu și Nietsche consideră că prin aceasta I-a contestat de fapt prezența reală. Christos Yannaras reface traseul prin care s-a impus raționalismul în Apus, studiază cauzele și consecințele concepției despre moartea lui Dumnezeu. În vederea unui dialog cu nihilismul european contemporan, se întoarce spre teologii Bisericii Răsăritului, în scrierile cărora găsește apofatismul ca metodă de cunoaștere, refuzul formalizării raționale a realității lui Dumnezeu.
(Monica PATRICHE, sursa: www.ziarulumina.ro)