Indiscutabil, cea mai mare surpriză din acest an, în preliminariile Campionatului Mondial, este acest 0-4 înregistrat la Copenhaga în partida dintre Danemarca și Armenia. Pentru noi, acest rezultat poate constitui o temă de meditație, date fiind antecedentele noastre în relație cu cele două echipe. Încă ne mai amintim de nenorocirea care s-a abătut asupra noastră când am scos un amărât de meci egal la Erevan. Dar și de catastrofa din dubla cu Danemarca, tot din preliminarii. Acum, la câțiva ani distanță, un egal cu Armenia, chiar și la București, ar fi privit ca un rezultat bunicel. Iar dacă l-am obține la Erevan, îmi vine să cred că elogiile din presă ar fi de acelasi calibru cu cele din ’94, după ce băteam Argentina la World Cup. Cât privește Danemarca, nu-mi vine să cred că am putea spera măcar la un egal, oricât de slabă ar fi ea (și este, din moment ce o face pulbere Armenia la ea acasă, iar în clasamentul grupei ocupă un biet loc 5 din 6, câte cuprinde grupa respectivă), ceea ce vorbește de la sine despre valoarea ei. Și a antrenorului ei, desigur. Sau întâi despre a antrenorului, fiindcă ceva fotbaliști parcă am avea, numai că degeaba îi avem dacă în teren dăm peste obsesii pițurciene, de tipul Bogdan Stancu, așa cum în anii trecuți ne loveam fie de un Florescu ori de un Codrea. Culmea e că încă stăm binișor în clasament, existând ceva speranțe la un loc 2, deci de a ne face de râs abia în baraj. Ce înseamnă echipa reprezentativă a României în peisajul mondial de azi s-a văzut limpede în ultima săptămână, în care au figurat date din calendarul omologat de FIFA, la care au avut loc partide fie oficiale, fie amicale dar care se iau în calcul la punctajul general în clasamentul mondial. Ei bine, au avut loc fel de fel de meciuri interesante, printre ele figurând însă și unul de râsul lumii. Ați ghicit: e vorba de România – Trinidad-Tobago. Chestia e cât se poate de simplă: nu ne mai vrea nimeni nici măcar pentru un meci „subțire”, de vară, ca șprițul. Suntem complet rătăciți pe „planeta fotbal”, și probabil că așa vom rămâne multă vreme. Măcar până când vor pleca la brutărie toți ăia care ne-au adus în situația asta.