Răspunsuri la întrebările credincioșilor despre mărturisire

Părinte, dacă nu reușești să te spovedești într-un post, ce faci ?
– Lași pentru altă dată, sau continui să ții post până când reușești, asta numai în Postul Maicii Domnului și al Sf. Apostoli Petru și Pavel. De Paști și de Crăciun întrerupi pentru că e prilej de bucurie mare, se mănâncă de dulce, este dezlegare la orice, o săptămână la Paști și două săptămâni la Crăciun. După perioada aceasta, ții o săptămână de post și te spovedești. Preotul hotărăște dacă iei aghiazmă mare sau împărtășanie.
Părinte, dacă te spovedești și nu mai ești curată să te împărtășești după ce trece perioada de necurăție poți să te împărtășești ?
– Nu, pentru că spovedania este valabilă numai 7 zile. Te spovedești din nou, dar spui preotului ce s-a întâmplat de nu te-ai împărtășit. Să vă îngrijiți să nu se întâmple asta pentru că este o situație neplăcută. Dacă aveai dreptul numai la Aghiazmă Mare, nu te mai spovedești din nou, ții post o zi și la sfârșit iei Aghiazmă Mare.
Părinte, dacă faci molifta de spovedanie și n-ai reușit să te spovedești tot din cauza perioadei de necurăție, ce faci?
– Când trece perioada, stai la altă moliftă pentru spovedanie, pentru că aceea e valabilă numai 7 zile.
Părinte, e vreo regulă în privința spovedaniei, ai vreo obligație față de preotul paroh să te spovedești la el?
– De drept, la paroh trebuie să vă spovediți, fiindcă el răspunde de sufletele tuturor enoriașilor lui, dar dacă vrei alt duhovnic mai iscusit ceri dezlegare de la paroh și mergeți la acela. Să știți însă un lucru, ca duhovnicul nu se schimbă fără motiv întemeiat.
Părinte, eu sunt plecată din țară și nu am duhovnic acolo, ce mă sfătuiți să fac?
– Se poate face spovedanie și de la distanță, scrii păcatele, le pui într-un plic și le trimiți duhovnicului din țară (vorbești cu el din vreme). Duhovnicul citește, dă canon, matale faci canon. Și totul e bine.
Să vă mai spun câte ceva:
A venit la mine un bărbat să se spovedească și când l-am întrebat ce păcate are, mi-a zis :
– Părinte, eu nu am păcate.
– Atunci, eu sfinți nu spovedesc (bărbatul s-a rușinat și a început să mă-ntrebe, acesta e păcat? acesta e păcat? și așa și-a spus toate păcatele lui ).
Părinte, când ții post în câșlegi pentru spovedanie, se mănâncă pește?
– Da, marțea, joia, sâmbăta și duminica și se bea vin, iar miercurea și vinerea mâncăm de post.
Părinte, când vine la dumneavoastră unul care s-a mai spovedit, îl recunoașteți după păcate?
– Nu, eu am pus rugăciune înaintea lui Dumnezeu, că după ce se spovedește omul, să uit păcatele lui, ca să nu-l judec când vine la mine și să spun: uite-l pe bețivul sau pe curvarul acela, etc. Ca să-l pot primi cu aceeași dragoste.
Părinte, e bine să te spovedești în grup?
– Nu, pentru că una este să fii matale cu preotul, să-i spui păcatele, să te rușinezi pentru ce-ai făcut, și alta este acolo la grămadă, să îngâni ceva, împărtășania după spovada în grup nu se dă.
Părinte, e bine să te spovedești la preoți călugări?
– E bine și la preot călugăr și la preot de mir. Numai că, preotul de mir răspunde cu sufletul lui de păcatele oamenilor pe care-i are în parohia lui, dă socoteală pentru tot ce vede greșeală la oameni și nu îndreaptă. Căutați preoți mai în vârstă pentru spovedanie.
Părinte, când ești oprit de la Sf. Împărtășanie și vrei totuși să te mai spovedești, mai ții post?
– Da, ții 3 zile post și apoi iei Aghiazmă Mare.
Când eram la Boroaia, a venit la mine un cioban care avea vreo 70 de ani și tare aplecat, sprijinit de un baston.
Auzise de mine și venise să se spovedească. A venit în prima zi, a văzut lume multă și a plecat. A venit a 2-a zi și a mai stat, dar tot n-a putut să intre și s-a ambiționat, a venit a 3-a zi. In sfârșit i-a venit și lui rândul, s-a așezat în genunchi și a început:
– Părinte, eu am păcat greu de spus, l-am făcut când aveam 20 de ani, am fost și la alți preoți să mă spovedesc dar, n-am putut să-l spun și am venit aici.
– Spune matale !
Deasupra capului ciobanului, peste epitrahil era un nouraș ca o minge care, se îndepărta puțin, venea înapoi, el spunea păcate dar acel nouraș nu dispărea. Eu l-am socotit ca semn de la Dumnezeu să pot să-l ajut, și-l întrebam mereu ce-a mai făcut. Când îi venea gând să spună, norișorul pleca de deasupra capului și se întorcea când renunța de a-l spune, era semn că nu a spus. Deodată, se înfurie și pune mâna pe epitrahil să-l dea la o parte.
– Pe acesta, eu l-am pus pe capul matale și tot eu îl ridic, nu matale, spune ce mai ai, că n-ai spus tot.
– Ba am spus, plec!
– Nu pleci decât după ce spui tot, ai făcut atâta drum (era din alt sat). A oftat odată foarte adânc și mi-a spus un păcat atât de greu și de scârbos, că de-mi aminteam la masă nu mai puteam să mănânc, nici nu știam ce canon să-i dau, iar despre nouraș ce să vă spun că, atunci când el a mărturisit a plecat de la el, s-a dus spre ușă și a pocnit. Moșneagul mi-a mulțumit și când s-a ridicat din genunchi a aruncat bastonul, mergea drept ca un tinerel de 20 de ani, vârsta la care făcuse păcatul.
– Ce canon îmi dați, părinte?
– Nici nu știu ce să-ți dau, așa ceva n-am mai auzit de când sunt preot și nici în canoane nu este trecut. Ai bani matale?
– Am părinte, bani am.
– Dacă ai, cumpără matale cele mai scumpe
Sfinte Daruri, Evanghelia cea mai scumpă, un veșmânt preoțesc, cele mai frumoase din câte sunt, iei femeia matale, vă duceți și căutați Biserica cea mai săracă și dați preotului de acolo, să se roage pentru iertarea păcatelor matale. L-am binecuvântat și mult timp n-am putut să uit păcatul acela, deși, eu am rugăciune înaintea lui Dumnezeu să uit păcatele oamenilor, să nu judec pe cei care vin la mine.
Părintele cel mai mult suferea când cineva punea pe umerii omului mai mult decât se putea ca să-i îngreuneze viața. Veneau persoane la rugăciunile dânsului și nu toți se spovedeau la el, aveau alți duhovnici, care dădeau canoane grele pe care omul nu le putea face.
Era un preot la Mănăstirea Antim care da canoane celor care aveau avorturi, să oprească de la avort pe altele, să le convingă că nu e bine. Acest lucru e foarte greu de făcut și acest preot oprea de la împărtășanie pe acelea cu avorturi, până convingea un număr hotărât de el. Femeile cu necazul acesta veneau și se plângeau de această situație la Părintele Ilarion:
– Părinte, mi-a dat preotul A de la Antim să conving pe femei să nu mai facă avorturi și nu reușesc, iar dacă nu conving nu pot să mă împărtășesc.
– Eu nu pot să dezleg ce a legat un preot, trebuie să mergi la arhiereu să-l rogi să te dezlege.
– Am fost părinte și mi-a spus arhiereul că nu se bagă.
– Ce pot eu să fac, eu sunt un simplu preot. Mai insistă pe lângă preot să-ți înlocuiască canonul.
(sursa: www.parinteleilarionargatu.ro, Pr. Ioan V. Argatu, „Pe treptele suirii către cer”)