La Casa de Cultură „Platon Pardău” din municipiul Vatra Dornei s-a deschis, cu câteva zile în urmă, expoziția de acuarelă cu genericul „Rapsodia Bucovinei”, realizată de artistul plastic Ioan Bodnar.
„Un mare colorist”
Expoziția, care etalează un număr de 71 de lucrări (peisaje și flori), a fost prezentată de directorul așezământului cultural dornean, Violeta Codorean, ca fiind o veritabilă „lecție de patriotism”, o lecție din partea unui cetățean român care este etnic ucrainean.
Ion Bodnar, așa cum a remarcat în continuare prof. Victoria Ostaficiuc, este „un mare colorist”, un artist care prin intermediul lucrărilor sale ne permite să pătrundem într-un „imperiu al frumuseții”, oferindu-ne o expoziție cu care vibrăm pentru că „ne reprezintă”, întrucât zugrăvește crâmpeie din „ținutul nostru cu coline domoale, clăi de fân și căsuțe de lemn, cu lumina disipată pe ceruri înnourate și pe frunzele copacilor”.
O expoziție care creează „o ambianță deosebită, nu numai tematic și coloristic, ci și prin tehnica acuarelei bine stăpânită”.
„Un peregrin printre anotimpurile anului și ale omului”
Ioan Bodnar, a apreciat prof. Ion Cruceanu (cel care a ctitorit un „muzeu de gânduri”), este „un liric irecuperabil”, un artist care „are în spate o experiență aparte”, „un pictor care dezmiardă lumina”, „un peregrin printre anotimpurile anului și ale omului”.
Pictorul, așa cum a spus artistul plastic dornean David Croitor (care în luna august a reprezentat Bucovina și România în Danemarca), își exprimă pe deplin în lucrările sale sufletul slav. „Îmi place sufletul slav – a mărturisit el – îmi plac pictorii ruși și ucraineni pentru că au un albastru special pe care încă n-am reușit să-l reproduc”. „Îmi plac – a continuat David Croitor – expozițiile din octombrie, pentru că ne anunță venirea toamnei și, odată cu ea, începe să cadă peste noi poezia. Prin această expoziție Ioan Bodnar vrea să ne spună că poezia a căzut peste noi”.
„Pictura este poezie fără cuvinte. Poezie tăcută”
Autorul lucrărilor (care pictează în tehnica acuarelei doar de doi ani, avându-l ca mentor pe Radu Bercea), care a spus că „acuarela e precum vorba, dacă ai aruncat-o nu mai poți s-o întorci”, și-a amintit cum, copil fiind, fascinat de culori, dar neavând creioane colorate, folosea petale de flori pe care le lipea pe desenele sale. Pictura – a încheiat el cu gândul la poezia toamnei invocată de David Croitor – este poezie fără cuvinte. Poezie tăcută”.
Închipuiți-vă o rapsodie tăcută. O „rapsodie cromatică”, în care „cântă” culorile.
