România va avea, cu un nou Parlament cuprinzând 588 de aleși – 394 de deputați și 176 de senatori, și o populație de circa 21,4 milioane -, un raport de un parlamentar la 36.400 de cetățeni, în timp ce țări precum Franța, Olanda, Polonia, Italia au un parlamentar la peste 64.000 de locuitori.
În actuala legislatură, cu 471 de parlamentari dintre care 334 de deputați și 137 de senatori, raportul era de un ales la circa 44.000 de locuitori.
Pe de altă parte, raportul pentru Franța, stat național cu sistem bicameral asemănător celui al României, este de un parlamentar la 72.000 de locuitori. Franța are o populație de 65,9 milioane și 577 de deputați în Adunarea Națională și 348 de senatori.
O altă țară cu un nivel al populației asemănător cu cel al României, dar și cu sistem bicameral compus din Senat și Camera Reprezentanților, este Olanda. La o populație de 15,6 milioane de locuitori, Olanda are un număr mult mai redus de parlamentari – 75 de senatori și 150 de deputați, rezultând un raport de un ales la 74.600 de locuitori.
Și în Polonia, o țară cu 38,1 milioane de locuitori și un parlament bicameral, compus din Seimul cu 460 de deputați și Senatul cu 100 de membri, raportul este de un parlamentar la 68.000 de locuitori.
Pe de altă parte, sunt și țări care au un număr mai mare de parlamentari raportat la populație decât România. Ungaria are un parlament unicameral compus din 386 de deputați la o populație de circa 10 milioane locuitori, rezultând un raport de un ales la 25.906 de cetățeni.
O altă țară vecină, Bulgaria, are un parlament unicameral, în Adunarea Națională de la Sofia fiind 240 de parlamentari, raportat la o populație actuală de 7,36 milioane de cetățeni, rezultând un parlamentar la 30.666 de locuitori.
Și Grecia are un sistem unicameral, cu 300 de parlamentari la o populație de 10,8 milioane, raportul fiind de un parlamentar la 36.000 de locuitori.
O cifră asemănătoare cu a României are și Cehia, cu o populație de 10,5 milioane locuitori și sistem bicameral compus din 81 de senatori și 200 de deputați, rezultând un raport de un parlamentar la 37.366 de cetățeni.
Slovenia, la o populație de două milioane locuitori și un sistem bicameral compus din Adunarea Națională cu 90 de deputați și Consiliul Național, din care fac parte 40 de reprezentanți ai categoriilor sociale și profesionale, raportul este de un ales la 15.384 de cetățeni.
Și cetățenii din state nordice cum ar fi Danemarca și Finlanda au un nivel mai bun de reprezentare parlamentară decât cel din România. În parlamentul unicameral „Folketing” de la Copenhaga sunt 179 de parlamentari care reprezintă o populație de 5,6 milioane, raportul fiind de un ales la 31.280 de locuitori. La Helsinki sunt 200 de membri în parlamentul unicameral, la o populație de 5,4 milioane de locuitori, raportul rezultat fiind de un ales la 27.000 de locuitori.
Pe de altă parte, Italia, sora latină mai mare a României, are un nivel de reprezentare comparativ cu cel al Franței, de un ales la 64.300 de locuitori. La Roma se adună 630 de deputați și 315 senatori, reprezentând 60,8 milioane de locuitori, însă Italia are și parlamente locale în regiunile cu regim special de autonomie Sicilia și Trentino Alto Adige, precum și adunări ale celorlalte 18 regiuni, dar și 107 adunări provinciale. În dezbaterea internă din Italia a câștigat tot mai mult teren ideea reducerii numărului de parlamentari din Camera și Senatul de la Roma.
Un sistem aparte are Marea Britanie, compus din Camera Comunelor în care sunt 650 de parlamentari și Camera Lorzilor cu 760 de membri, care nu sunt însă aleși. La o populație de 63,1 milioane locuitori, rezultă un raport de un membru al Parlamentului la 44.750 de cetățeni. Dacă raportul este calculat numai la Camera Comunelor, având în vedere că au fost restrânse foarte mult în ultimile decenii atribuțiile Camerei Lorzilor, rezultă un nivel de un ales la 97.000 de locuitori.
La referendumul validat din 26 noiembrie 2009, românii au votat pentru trecerea la un parlament unicameral, compus din maximum 300 de membri.
Țările menționate, cu excepția Marii Britanii, cea mai cunoscută democrație parlamentară modernă, sunt state cu caracter național. În cazul statelor federale cum ar fi Germania sau Elveția, formula de reprezentare este diferită.
Marius FRĂȚILĂ
