Rapidul ăsta, Rapidul ăla

Dacă mă luați repede, zău că n-aș ști să vă răspund cum de a ajuns Suceava să aibă o echipă cu numele de Rapid. Cum nici de ce a avut (sau nu?, că parcă în documentele oficiale de la FRF rămăsese înmatriculată tot pe Fălticeni!) cândva și o Foresta. În privința Rapidului, parcă se leagă cumva de mult mai vechiul CFR Ițcani, ăsta fiind moștenitorul ăluia. Rapidul din Suceava are un parcurs măcar interesant în actuala ediție a Ligii a II-a, poziția actuală, locul 3 adică, fiind onorabilă, ba chiar mult mai bună decât credeau cei mai mulți dintre suporteri la începutul campionatului. Pe la o bucată, chiar se bătea la șefia seriei, când cu unii, când cu alții, însă acum are 7 puncte în urma liderului și 3 față de locul 2. În principiu, problema cea mai importantă, aceea a supraviețuirii la acest nivel, pare rezolvată, datorită nu atât locului ocupat actualmente, ci jocului echipei, meritul incontestabil al antrenorului Tudoreanu fiind acela a de fi închegat o formulă de echipă performantă, cu jucători din două generații (cu Semeghin, 3!) care cred că s-ar descurca bine și în Liga I, dovadă meciurile cu Mediaș și Ploiești din Cupa României. Atenție: dacă formula de campionat 2015-2016 se va modifica, rămânând în varianta cu 18 echipe, așa cum insistă majoritatea conducătorilor de club din Liga I, atunci e posibil ca locul 2 din liga secundă să ducă în baraj. Iar de aici până în Liga I mai e doar un pas mic. O „dublă” în care n-ar fi de mirare să dăm peste Rapidul ălălalt. O echipă cândva mult mai iubită decât toate celelalte la un loc și care în perioada ei de glorie practica de departe cel mai tehnic și mai spectaculos fotbal de la noi. Din nefericire, Rapid București a încăput pe mâinile unui golan care și-a croit cariera politică și drumul spre pârnaie mai ales pe spinarea clubului de fotbal. Cel care i-a urmat nu pare nici el mai breaz. Așa cum se prezintă lucrurile acum, cred că s-ar putea ca Rapid București să nu încheie campionatul.