Rafavorit. Federicire!

Nu am avut încredere în Dimitrov, dar el a ținut să mă contrazică până am început să regret că nu l-am crezut. Apoi, la cele două mingi de break, cât două de meci, am regretat regretul! Permiteți-mi să citez din memorie concluzia celor de la treizecizero.ro: Grigor nu mai e jucătorul pe care-l știam, Rafa e jucătorul pe care-l știam. Din partea mea, de acord numai cu prima parte. Căci dacă Rafa era cel de pe vremuri, nu-i permitea bulgarului, fie și în variantă îmbunătățită, accesul în decisiv. Și așa am ajuns la marea finală… Casele de pariuri îl dădeau favorit pe Rafa, la cote de 1,70-1,90. Cineva, nu Șumudică, spunea că sunt bani pe jos. Și iarăși vin și spun că Rafa n-a fost cel pe care-l știam. Nici Roger, desigur. Dar varianta spaniolă diferă destul de mult față de cea de acum 4-5 ani, în timp ce aia elvețiană a avut o curbă mai lină de uzură. Tot încercam să mă pun în pielea lor (de fapt, în mintea lor), să găsesc abordări tactice ale finalei, chestii cu care să surprindă. Doar dinspre Federer am găsit ceva, el având și de unde alege. Mă seducea ideea unei tactici gen Mișa Zverev, cu atacuri continue la fileu. Dacă ruso-neamțul îl bătuse pe Murray cu o rată de succes de doar 55%, atunci mai îndemânaticul Roger putea urca la 60% în fața unui pasator de aceeași factură. Nu s-a întâmplat asta, Roger a preferat calea grea, aparent sinucigașă, cu dueluri aspre de pe linia de fund! Primul slice pe rever a apărut târziu în primul set, după jumătate, iar apoi doar ca excepție. Scurta, lobul? Aproape deloc. Se pune întrebarea legitimă, cum să aibă câștig de cauză elvețianul în asemenea condiții?! Din două motive: cel de mai sus – Rafa nu mai e prădătorul de „odinioară”, apoi – suprafața a fost mai rapidă ca în alți ani. Ca o curiozitate, pentru amatorii de statistici, e abia prima victorie a lui Federer împotriva lui Nadal la Open-ul Australian, până duminică palmaresul fiind de 3-0 pentru spaniol! Și încă una, la US Open nu s-au întâlnit nici măcar o dată! De urmărit, că doar n-au intrat zilele în sac. Păstrez ideile la rece pentru rubrica de miercuri.