Radu Paraschivescu: „Noi vorbim, nu gândim”

Paginile cărții „Noi vorbim, nu gândim”au fost gândite ca un insectar al proastei exprimări. De aceea, miza lor este doar în primă instanță râsul. Dacă e adevărat că în spatele fiecărei intenții comice trebuie să stea o neliniște, „Noi vorbim, nu gândim” va ieși din perimetrul cărților bune de citit doar în tren, în avion sau pe plajă. După ce se va stinge hohotul, va trebui să-și facă apariția îngrijorarea. Și asta, în principal, din două motive. Fiindcă e foarte greu ca, exprimându-te șleampăt, să gândești coerent. Și fiindcă majoritatea celor antologați aici sunt persoane publice.
Oameni care imprimă stiluri de viață, conduc instituții sau partide, emit legi și populează studiourile de televiziune. Oameni care, din nefericire, pot fi preluați ca modele de viață. Iar asta fără ca agresiunea lor asupra limbii române și asupra logicii să fie pedepsită în vreun fel.
„Am intrat în zodia «lacebunului» – scrie Radu Paraschivescu – la ce bun mersul la ore? La ce bun studiul? La ce bun cititul? La ce bun bibliotecile? Câtă școală are, în fond, liota de asistente TV și maneliști care populează emisiunile de divertisment reambalate sub eticheta show-ului (late night or otherwise)? Ce rost are să citești, când o carieră de succes se poate clădi atât de ușor cu ajutorul unui chirurg plastician sau al unui taraf? Câte BMW-uri îți poate oferi o catedră de istoria artei? Mai lăsați-ne cu barometrul de cultură, zău așa“.
Sursa: www.libris.ro