Radu Paraschivescu: „Maimuța carpatină”

După douăzeci și patru de ani de viață liberă, România e tot în tranziție. Ea își amintește de unde a plecat, dar nu mai știe exact – dacă o fi știut vreodată – unde își propune să ajungă. Mereu pe drum, eternă și fascinantă pentru unii, pur și simplu surprinzătoare pentru alții, România de azi e un spațiu în care se amestecă toate culorile, sunetele și aromele.
Dincolo de verdicte și generalizări, dincolo de exasperări de-o zi și bucurii de-o oră, un lucru e sigur: trăim într-un spațiu unde plictiseala nu e doar interzisă, ci și imposibilă. Prin comparație cu România de-acum douăzeci de ani, cea de azi e veselă și, vorba cântecului, „cu bujori în obrăjori“. Prin raportare la ideal, avem, firește, motive de încruntare.
În cele treizeci de texte din „Maimuța carpatină”, Radu Paraschivescu încearcă să găsească explicații pentru câteva fenomene care ne colorează strident viața de zi cu zi: voluptatea excesului, tabloidizarea zonelor pe care le credeam necontaminabile, triumful antimodelelor, comportamentele papuașe etc.
Cu toate acestea, „Maimuța carpatină” nu e scrâșnetul unui ciufut, ci mai degrabă expresia unei speranțe. Aceea că normalitatea va înceta – nu se știe când și nu se știe cum – să aibă statut de excepție.
Sursa: www.libris.ro