Rădoi, norocosul

Aș cădea în ridicol dacă v-aș spune acum, folosind străvechea și tocita sintagmă, că în timp, ce cu un ochi stelist plâng, celălalt, de fan al Real-ului, râde de se-nfundă în orbită. Aiurea, din două motive: mai întâi ca suferință nu am de nici o culoare, sentimentele mele la adresa fotbaliștilor români fiind în general neutre, atunci când nu sunt chiar ostile. Al doilea motiv ar fi acela că nu pot face nici apologia jocului de alaltăieri al Real-ului care, ca și Lyon, a jucat practic fără adversar. E greu să ai sentimente la adresa cuiva care nu există. Iar Steaua de azi nu există deloc. De la portar la penultima rezervă, în teren s-a aflat o bandă de Nimeni, excepțiile fiind Badea și Thereau. Iar când antrenor e tot Nimeni, rezultatul, firește, e Nimic. Era cât să fie… nimic spre zece, dacă ăia chiar ne luau în serios și se puneau pe fotbal și nu pe caterincă. A fost evident, încă de la conferința de presă de dinanintea meciului (când Capello a zis clar că „după meciul ăsta vine cel cu adevărat important, cu Barcelona”) că băieții se gândeau doar la ăla și se vor menaja. Ceea ce au și făcut, dovadă fiind și păstrarea pe bancă a lui Beckham și Ronaldo până hăt către final. Poate până duminică la ora 22 îi trece prin minte vreunei televiziuni să ne transmită meciul, măcar ca să vă convingeți că Real joacă altfel… și că, desigur, va câștiga marele derby. Despre nefericiții Stelei ce vreți să scriu? Poate doar să mă repet, spunând că degeaba îți faci loc la „masa bogaților” dacă habar n-ai să folosești cuțitul și furculița și-ți bagi labele în farfurie… ba mai ai și dinți lipsă și buzele paralizate de-ți curge haleala din gură direct pe izmene! Care Paraschiv, tehnicianu’ lu Pește, care lansează mereu mingile fix la adversar? Care Saban, de care se lovește mingea și sare în corner iar de acolo iese primul gol? Care Dică, de ale cărui porniri criminale (la gleznă) și mârlănești (când oprește portarul să degajeze) nu-i așa că vă vine să vomați? Dar, mai ales, care Goian? Ăla care respira greu (la Middlesbrough când s-a lovit de alt berbec, de s-a întors rezultatul) și care, alaltăieri, la primul gol n-a fost pe-acolo, să sară la cap, la al doilea tot n-a fost, că erau trei madrileni liberi… dar a fost la al treilea ca s-o dea el în poartă… ba și la al patrulea, ca să aibă van Nijstelrooy pe cine întoarce ca pe clătită. Da, am jucat la pariuri pe Steaua. Fiindcă joc mereu la surpriză, la câștig mare. A fost însă ultima dată când mizez pe ai noștri, cred că știți de ce.