RĂDĂUȚI (III).

RĂDĂUȚI (III). Primul oraș din ținuturi românești care l-a sărbătorit pe Eminescu, în mod public, pe 15 decembrie 1889, în instituția gimnazială pe care și-o întemeiase cu eforturi obștești, beneficiază de mărturisiri duioase din partea pleiadei de cărturari pe care i-a oferit Bucovinei, precum și de cele ale intelectualilor din Regat, porniți pe „drumuri rădăuțene” în căutarea rădăcinilor străvechi.
„Pe la începutul lui Septemvre 1845, am ieșit din casa părințască îmbii frați spre a ni continua învățătura în școala trivială de trei clase din Rădăuț…
Pe timpurile acelea, Rădăuțul era încă mai de tot românesc; nu ne simțiam, dară, prea înstrăinați, petrecând acolo. Pe lângă Jidani, în număr mare ca neguțători, se mai aflau puțini Nemți și câțiva Poleci sau ca funcționari sau ca meseriași; negoțul era în mâna Jidanilor și a Armenilor; numai un singur dughenariu era Neamț.
Când venia, Vineria, ziua de târg săptămânal, se strângeau de prin împrejur o mulțime de oameni, de împleau ticsit piața cea foarte spățioasă din mijlocul orașului. Tot negoțul se făcea numai prin intermediul limbii românești; chiar în zilele de rând, nu auzeai vorbindu-se decât românește. Înșiși străinilor li plăcea a vorbi românește, ca să se deprindă mai bine într-un graiu de carele aveau mare trebuință pentru îndestularea trebuinților zilnice; mai ales Nemții și Jidanii făceau aceasta” (I.G. Sbiera).
În 1880, Rădăuții aveau 11.162 locuitori, din care 3.452 erau evrei.
Sâmbătă, 9 iulie 1887, la Rădăuți sosi Prințul de Coroană Rudolf. „La intrarea Alteței Sale în Rădăuți, îl întâmpină, lângă arcul triumfal, primarul orașului, cu câteva cuvinte bine rostite. Alteța Sa îi mulțumi scurt și porni mai departe spre cvartirul Său, care se afla în curtea de lângă stabilimentele pentru hergheliile împărătești. Aici, Alteței Sale i s-au prezentat corpul ofițerilor, preuțimea, deputațiunile diferitelor comune și școli. Alteța Sa vizită, apoi, gimnaziul, unde un școlar îl bineventă cu o cuvântare, apoi se duse la spital. La 12 și ½ ore, se dădu un dejun, la care erau invitate 17 persoane.
La 2 și ½ ore d.a., Alteța a Imperială se porni la Mănăstirea Sucevița. La ieșirea din Rădăuți și pe toată calea până la Sucevița, erau construite arcuri de triumf, pe lângă care așteptau preuțimea și poporul, și salutau cu strigăte de „Să trăiască!” pe Alteța Sa Imperială…
După o oră, se întoarse Alteța Sa iarăși spre Rădăuți, unde se opri la grădina publică, în care erau aranjate grupe de jucăuși din feliuritele naționalități ce locuiesc în districtul Rădăuților. La fiecare grupă, Alteța Sa Imperială se opri și vorbi cu poporenii adunați, a căror bucurie era și mai mare, văzând că Alteța Sa le vorbește în limba lor.
Din grădină, intră Alteța Sa Imperială în societatea de tir și înscrise Înaltul Său nume în albumul societății. Aici a fost întâmpinat de dl învățător de Bilca, G. Brăilean, îmbrăcat în costum național, cu pâine și o bucată de sare cristal. Pe sare erau gravate cuvintele: „Bine ai venit!”. Alteța Sa Imperială a binevoit prea grațios a răspunde în limba română: „Mulțumesc, mulțumesc!”, apoi a luat sarea în mână și, punând altă mână pe pâine, a poruncit să i-o ducă la trăsură; sarea a ținut-o în mână până târziu.
Pentru săracii Rădăuților, Alteța Sa Imperială oferi suma de 300 florini”1.
În anul 1888, de la poșta din Rădăuți au fost delapidate mii de florini, iar suspecții de fraudă, administratorul Alfred Srkal și asistenții R. Renelt și N. Slusariuk, se aflau deja încarcerați la Tribunalul din Suceava2.
„În 12 ianuarie 1890, stil nou, s-a constituit, în Rădăuți, Societatea poporală română „Ștefan cel Mare”, având un scop literar, național și social, precum și sprijinirea membrilor în caz de nevoie… Localul îl are în hotelul dl. Anton Balan din loc”3.
O listă de subscripție pentru zidirea bisericii orientale din Cacica, întocmită, în iunie 1891, de „archipresbiter staurofor din Rădăuți Ioan Mândrilă”, menționează, printre familiile târgului, și pe Mihai Medvighiu, Constantin Hâncu, Artemi Hâncu, Georgi Holbea, Panaite Tofanel, Teodor Buliga, Petru Colibaba, Aftim Larionescu, Petru Tumurug, Artemi Popescu, Alexandru Hortopan, Ioan Mihaiuc, Aftanasi Vlonga, Gavril Negru, Simion Hâncu, Simion Halus, Tofan Bejan, Alexandru Halus, Georgi Scânteuță, Elena Bodnariu, Ilie Spodariu, Maria a lui Vasile Popescu, Artemi Bejan, Georgi Marcu, Niculai Scântei, Elena Scântei, Constantin Moroșan, Constantin Bejan, Toader Curelariu, Giorgi Bejan, Artemi Simota și Balașa Bejan4.
Însoțirea românească ce păstrare și credit în sistem Raiffeisen s-a înființat în anul 1901, cu 108 părtași, sub direcțiunea preotului Ipolit Tarnavschi și cu sprijinul bogatului gospodar Antim Larionescu.
__________________________________________
1 REVISTA POLITICĂ, Anul II, nr. 5, 15 iulie 1887, p. 8
2 REVISTA POLITICĂ, Anul III, nr. 20, 1 noiembrie 1888, p. 11
3 REVISTA POLITICĂ, Anul V, nr. 5, 1 martie 1890, p. 12
4 GAZETA BUCOVIEI, Nr. 14, Duminică 16/28 iunie 1891, p. 4