Istoria muzicii pop-rock din România nu ar fi completă fără numele unui rădăuțean care a marcat-o din plin, încă de la începuturile ei: Bernard – Bondy Stenzler. Muzician de mare valoare, Bondy a fost printre membrii fondatori ai celebrei trupe rock Roșu și Negru, care a inclus de-a lungul anilor artiști de renume, precum Nancy Brandes, Ovidiu Lipan Țăndărică, Florin Ochescu, Dan Bădulescu, basistul și vocalistul Liviu Tudan.
Corigent și repetent în clasa a XII-a din cauza chimiei
Născut în 1946, la Rădăuți, Bondy s-a îndrăgostit mai întâi de muzică, la o nuntă, pe când avea 6 ani. A studiat la liceul de muzică din Iași, a rămas corigent și repetent din cauza chimiei, s-a transferat la Galați, a absolvit Academia de artă „Ciprian Porumbescu”, a fondat trupe, a cântat în restaurante celebre din București, Iași, la mare și la munte, s-a îndrăgostit, s-a căsătorit, a renunțat la Roșu și Negru în plină glorie, a predat muzica la liceul de artă din Suceava, a emigrat în Israel, alte trupe, altă viață, a divorțat, a suferit, s-a recăsătorit, nu are regrete. Din 1975, de când a emigrat, a revenit aproape an de an la Rădăuți și Suceava. Aceasta este pe scurt istoria lui Bondy Stenzler.
Amănuntele care dau savoare oricărei povești ni le-a spus chiar el. „Povestea mea cu muzica a început la 6 ani, când am mers cu părinții la o nuntă la Rădăuți. Era și un violonist acolo. Eu am stat lipit de orchestră tot timpul. A doua zi am cerut vioară. Părinții s-au bucurat enorm”, își amintește Bondy. A început să cânte serios și, în clasa a VI-a, la un concurs regional care a fost la Suceava, a luat locul I cu „Balada” lui Ciprian Porumbescu. „Tata a zis «băiatul e talentat, ce facem?». S-a întrunit consiliul de familie, au venit și cei doi frați ai tatei și s-a decis să merg la Iași să învăț. Am luat lecții particulare, după un an am dat admitere la liceul de muzică din Iași și am intrat. Acolo era o atmosferă extraordinară”, spune muzicianul.
Dar nu și la chimie, cu care nu se împăca deloc, dar nu pentru că nu-i plăcea materia, ci pentru că îl plăcea prea mult profesoara, susține Bondy râzând. „Am rămas repetent în clasa a XII-a din cauza chimiei. Doamna Cecilia Lupescu, directoarea de la liceul de muzică, era o femeie măruntă, grăsuță și mai în vârstă, care mă teroriza. M-a lăsat corigent și, în toamnă, când m-a scos la tablă, m-a întrebat ce am învățat toată vara. M-am blocat, n-am răspuns imediat. «N-ai învățat nimic, deci», mi-a zis ea. Mai târziu, diriginta mi-a spus că profesoara a fost dată afară din învățământ pentru că umbla după elevi. «Te plăcea, voia să aibă o relație cu tine», mi-a zis diriginta. Aveam media generală aproape 9 și la chimie 4. Așa că m-am transferat în clasa a XII-a la Galați, ca să pot termina liceul”, ne povestește Bondy Stenzler.
La 18 ani era șef de orchestră și cânta la Casino, pe litoral
Pe lângă școală, cânta cu jumătate de normă la filarmonică – era violist, „cel mai bun din școală”, iar la Casa de Cultură din Galați era dirijor. La absolvirea liceului era șeful orchestrei Gaudeamus, cu care cânta în vacanță la restaurantul Casino din Eforie Sud. Din acea vară datează întâlnirea cu un alt mare muzician român, Nancy Brandes. „Seara cântam jos la terasă, cu Krasi Borisova, o solistă din Bulgaria, și cu Igor Doreli, de la trio DOREMI. De la ora 23.00 urcam la barul de noapte cu program de cabaret, cu o trupă de balet de la Teatrul de Operetă din București. La un restaurant vecin, Nancy cânta cu altă trupă, care termina programul mai devreme, și trecea pe la Casino. Uneori urca pe scenă și cânta cu noi.În toamnă ne-am întâlnit din nou la Iași pentru admiterea la facultate și eu am decis să-i predau bagheta lui Nancy, datorită talentului lui de orchestrator – dovadă că a dirijat de trei ori la Eurovision, și priceperii la impresariat. Am decis împreună să numim trupa Roșu și Negru, după numele formației pe care a avut-o Nancy cu Mirabela Dauer la București. Tatăl lui ne-a creat uniforma, cămășile roșii”, rememorează artistul. În formație mai cântau Emil Trocan – chitară solo, Florin Marcovici – chitară armonie, Moby Ciornea – chitară bas, Franz Herbert – orgă electronică, Alexandru Winkler – chitară solo, iar solistă vocală era bulgăroaica Krasi Borisova.
Examenul de admitere la conservator a marcat prima cotitură în drumul lui Bondy Stenzler ca muzician. Erau șapte concurenți pe două locuri la conservator, la violă. La examenul de interpretare, unul dintre profesori i-a spus că a fost cel mai bun dintre toți. Șeful de comisie i-a pus însă 4. Ulterior a aflat că trebuia să fie eliminată concurența pentru o pilă a cuiva. „Am lăsat viola jos și n-am mai pus mâna pe ea de atunci. Am decis să studiez muzicologia”, punctează Bondy.
S-a îndrăgostit și a părăsit orchestra
În următorii doi ani, formația a concertat, a participat la reuniuni studențești, emisiuni la Radio Iași și a avut o primă apariție televizată. Pentru concertele din restaurante, aprobarea depindea de un funcționar Frunză, fratele fostului primar Mihai Frunză, din Rădăuți. Bondy păstrează și acum contractele pe care le-a semnat pentru concertele în marile restaurante din țară – Intercontinental, Casino, Perla, Herăstrău etc.
„Am devenit celebri în Iași. La unul din balurile din Codrescu (n.r. complex studențesc din Copou), am văzut urcând pe scări două fete, una mai mică de statură și una foarte frumoasă. Nancy s-a dus la ele. I-am spus atunci lui Nancy: de asta nu te apropii, e a mea. A fost dragoste la prima vedere”, povestește Bondy întâlnirea cu cea care a adus a doua schimbare majoră în viața lui: ploieșteanca Mary Mendel.
„Mary a devenit prima mea soție. Am decis să părăsesc orchestra în 1968. Cântam la barul Melody, în Venus. Urma să avem căsătoria religioasă, nu puteam să rămân să cânt pe litoral. Locul meu a fost preluat de Ovidiu Lipan Țăndărică, pe care l-a descoperit Emil Trocan și i l-a propus lui Nancy. Ca celebritate e clar, m-a depășit”, ne spune Bondy.
A abandonat viața strălucitoare cu o orchestră în plină ascensiune și după absolvire a venit la Rădăuți pentru a preda istoria muzicii, la clasa a XII-a, la Liceul Industrial Nr. 2. Anul următor a primit post de șef de catedră la instrumentele de coarde, predând teorie, violă și orchestră. În amintirea concertelor, cânta din când în când cu orchestra Nordic, din Rădăuți, cu frații Băncescu, Iosif Bărbieru și medicul stomatolog Lidia Andronescu, actuală Costea, ca solistă. „Am făcut chiar și un turneu la Cernăuți. În rest, eram profesor la școala de muzică din Suceava, soția medic de circă la Pătrăuți și aveam un apartament de 35 mp pe Aleea Saturn”, rememorează Bondy.
Peste marea iubire s-a tras cortina
Atât el, cât și Nancy au decis să emigreze în Israel. „Când cântam la Venus, pe litoral, la masa orchestrei era mereu prezent Nicușor Ceaușescu. Era prieten bun cu Nancy. Când a plecat el în Israel, pe 3 octombrie 1975, nu l-a controlat nimeni. Eu am plecat pe 5 octombrie și ne-au verificat la sânge”, evocă Bondy ziua plecării.
Împreuna cu Nancy a început să lucreze cu teatrul românesc și yiddish.Au cântat cu o cântăreață celebră, Ilanit, care a reprezentat de două ori țara la Eurovision, și cu Izhar Cohen, care a luat premiul I la Eurovision. Cu formația Hakol over Habibi a avut un concert la Palatul Culturii din Tel Aviv, când s-a semnat tratatul de pace cu Egiptul. A cântat, de asemenea, cu trupa Chocolat, Menta, Mastik. „După cinci ani am intrat într-o școală ca profesor de muzică. În Israel titulatura de profesor este numai pentru cadrele universitare, cel care predă la școală este tot profesor, în ebraică se numește more, echivalent cu teacher. Devenisem un fel de om bun la toate în casă, diminețile. Seara aveam concerte. Câștigam, dar nu atât de bine ca soția mea, care era medic. Am început să avem mereu conflicte pe bază financiară. Nu ne mai înțelegeam deloc. Într-o zi fiica mea m-a întrebat dacă păstrez căsnicia asta doar pentru ea și am înțeles că m-a îndemnat să divorțez. Am divorțat după 19 ani. Apoi Mary, fosta soție, a făcut o comoție cerebrală și a murit”, povestește Bondy finalul marii iubiri.
Dezamăgiri a mai avut, chiar de la oameni considerați prieteni dragi: „După 40 de ani, am aflat cu surprindere de la Nancy de ce a omis el tot timpul să spună, în zecile de interviuri pe care le-a dat, că eu am fost fondatorul orchestrei. N-am știut că el a acumulat atâția ani ură pentru că eu am părăsit orchestra și n-a amintit niciodată numele meu”. În Israel, Nancy Brandes a fost dirijor la orchestra aviației israeliene. În plan artistic a colaborat cu Ofra Haza, Zohar Argov, Avi Toledano, Yair Nitzani, Mirel Reznik etc., iar acum apare des la televiziune, este un renumit stand up-ist și are diverse spectacole. De câțiva ani, Nancy și Bondy nu-și mai vorbesc, după o prietenie de patru decenii.
Bondy s-a recăsătorit în 2004 cu o suceveancă, Sidi Bărbieru. Păstrează legătura cu foarte mulți dintre foștii colegi din liceu și din facultate și cu prietenii din România. Cu unul dintre celebrii membri ai trupei, Ovidiu Lipan Țăndărică, s-a întâlnit chiar la Suceava, în urmă cu câțiva ani, la un concert al formației Phoenix. A revenit aproape în fiecare vară la Rădăuți, cu statornică dragoste față de tatăl său, de locurile natale și de oamenii de aici. Bucovina nu i-a înșelat niciodată așteptările și nu l-a trădat.
