Un arbore devenit celebru datorită poveștii scrise de Mihail Sadoveanu – răchita din ”Dumbrava Minunată”, în scorbura căreia s-au adăpostit Lizuca și Patrocle, a fost rupt, în urma unei furtuni de scurtă durată.
Copacul, care are peste 100 de ani, se afla în curtea Mănăstirii Buciumeni, unde s-a prăbușit, punând punct unei povești care mai dăinuie încă în memoria multora dintre noi.
Din falnica răchită în care pe vremuri se ascundeau copii, precum Lizuca, nu a mai rămas decât un ciot măcinat de vreme și alți factori, biologici. De altfel, copacul, care era un punct de atracție pentru turiști, mai ales datorită poveștii marelui scriitor Mihail Sadoveanu, avea de mult crengile uscate, ca și trunchiul, care a fost prins în chingi metalice, ca butoaiele de lemn, pentru a mai rezista intemperiilor.
Prezent lângă ce a mai rămas din răchita prăbușită, primarul Fălticeniului, Cătălin Coman, a spus că se dorește continuarea frumoasei povești. Un puiuț de răchită, găsit acolo, va fi ocrotit pentru a duce povestea mai departe.
”Dumbrava rămase tăcută în fumul ei de lumină. Ca într-un vis” – scria Sadoveanu în ”Dumbrava Minunată”. Dumbravă rămasă fără răchită și faimoasa sa scorbură, ci doar cu un ciot și o poveste…
„Apropiindu-se de lumina licuriciului, văzu că se află lângă o scorbură de răchită bătrână. Pletele lungi ale ramurilor cădeau către ea și se clătinau alene. — Asta-i o casă foarte bună, mormăi Patrocle. Atunci Lizuca își ceru voie de la răchită: — Mătușă răchită, șopti ea cu sfială, ne dai voie să intrăm în casă la mata? Răchita o mângâie lin și îi dădu drumul în scorbură” – fragment din ”Dumbrava minunată”.
