„Răceala viselor” Annei Tognaq

La Galeria de artă din municipiul Rădăuți s-a deschis marți expoziția de pictură a artistei plastice Anne Tognaq. Bucovineancă din Rădăuți, pe care l-a părăsit cu 22 de ani în urmă, când încă nu avea acest pseudonim artistic și se numea neaoș Maria Antoniac, această „fiică rătăcitoare”, cum i-a spus – fără vreo urmă de reproș, ci doar pentru a-i stârni sentimentul de apartenență bucovineană – directorul muzeului din localitate, artistul plastic Traian Postolache, a revenit la matcă, pentru că, așa cum mi-a mărturisit ea, încă nu a ajuns la maturitatea artistică și simte că, pe drumul creației, se află la un nou început, iar „un început este bine să-l pornești de la locul tău de origine”. Maria Antoniac, care a absolvit cu ani în urmă Liceul „Eudoxiu Hurmuzachi”, și-a început studiile de grafică la București (unde a avut și primele expoziții), dar ulterior le-a continuat în Germania, unde s-a stabilit de câțiva ani. Profesorul rădăuțean Luca Bejinariu, care a participat emoționat la vernisaj, remarcând „vibrațiile” care rezonează din fiecare tablou, și-a amintit că striga catalogul începând cu Antoniac Maria. Structural, așa cum a subliniat Traian Postolache, expoziția cu genericul „Răceala viselor” (care cuprinde cca. 30 de lucrări realizate în culori de acryl pe pânză), cuprinde trei cicluri distincte: un ciclu oniric, în care artista interpretează și-și transpune pe pânză visele, un ciclu de inspirație mitică și un altul în care figura umană (machiată uneori teatral, în special în acel segment cu figuri de clovni), cu grimasele ei multiple, relevă diverse stări ale sufletului. Cu expoziții organizate în România la București (Teatrul Mic) și Mangalia (Hotel President) și în Germania la Freiburg (Freiburger Schauspielschule) și Wuppertal (Haus Schnee și Makris Haus) și cu lucrări în colecții particulare din Germania, Suedia, Franța și SUA, Maria Antoniac încearcă să ne seducă vizual cu numele său de artistă (Anne Tognaq) și cu lucrările sale nutrite cu pastă groasă de culoare, atent „regizate” expresiv și compozițional atât în registrul figurativ, cât și în cel situat la limita abstractizării. „Tinerețea fără bătrânețe nu este un basm”, spune ea privind Rădăuțiul cu ochii celei care a plecat din urbe în urmă cu 22 de ani. Mărturisește că are o obligație morală față de orașul și oamenii care i-au netezit parcursul existențial și vine, manevrată și atrasă parcă de fire nevăzute, să-și regăsească rădăcinile amputate cu mai bine de două decenii în urmă.