PUTNA (I). „Vă leato 6978 (1470) rădicatu-s-au multă mulțime de oaste tătărască și au intratu în țară, să prade, cărora prinzându-le de veste Ștefan vodă, le-au ieșitu înainte. Și la o dumbravă ce să chiamă la Lipinți, aproape de Nistru, i-au lovit Ștefan vodă cu oastea sa, avgust 20, și dându războiu vitejaște, i-au răsipit și multă moarte și pierire au făcut într-înșii și mulți au prinsu în robie și le luo tot pleanul. De care lucru cunoscând Ștefan vodă că ajutoriul nu de aiurea i-au fost, ci numai de la Dumnezeu și de la Preacurata Maica sa, cu mare laudă și izbândă s-au întorsu la scaunul său, la Suceava.
Deaca se întoarse Ștefan vodă de la acel război cu noroc ce izbândi pre acei tătari, spre lauda aceia, mulțămind lui Dumnezeu, au sfințit mănăstirea Putna, carea era zidită de dânsul, septevrie 3 zile, întru lauda a Preacuratei Ficioarii Mariei, Maicii Domnului nostru Iisus Hristos. La care sfințenie multă adunare de călugări au fostu: Theoctistu mitropolitul și Tarasie episcopul dimpreună cu Iosif arhimandritul și igumenul Putnii, zicu că au fostu la liturghie arhiepiscopi și episcopi și preoți și diiaconi 64 la jirtăvnic” (Ureche, Letopisețul…).
Dăruită de Ștefan cel Mare, în 1490, mănăstirii Putna, fosta braniște domnească avea să devină, în timp, temelie pentru vetrele satelor Putna, Karlsberg, Straja, Sadăul, Ulma, Seletinul, Ropocelul, Plosca, Șipotele și Moldova Sulița.
În 11 ianuarie 1666, Putna avea doar 8 familii de poslușnici, care sunt scutiți de dări de către Gheorghe Duca Vodă.
Recensământul lui Rumeanțev[1], din 1772-1773, înregistrează „Liuzii ot mănăstiria Putnii”, în Ocolul Vicovilor, fără alte precizări, „20 – toată suma caselor”, însemnând tot atâția birnici. „Țiganii mănăstirii Putnii, 87 – toată suma caselor”, aveau statutul de robi ai călugărilor.
Satul Putna, însă, format numai din iobagi, a fost, mereu și mereu, unul mărunt, care cuprindea, în 1774, de pildă, doar 9 bordeie.
În Putna, s-au stabilit, în 1802 (primii doi) și în 1803, meseriașii germani Joseph Gruber, Johann Schmidt, Georg Schmidt, Georg Zettel, Michael Kresl, Michael Gallhofer, Simon Watzlawek, Johann Zimmermann, Georg Brunner, Michael Kolmer, Thomas Rickel, Matias Sperl și Anton Mak, din Prachin-Boemia, Michael Schuler din Bayern, și Michael Gallhofer din Pilsen-Boemia.
În 15/27 august 1871, la Putna au avut loc celebrele festivități închinate lui Ștefan cel mare și Sfânt, în prezența lui Ioan Slavici, prezident al comitetului organizator, care a rostit cuvântul de deschidere, a lui Mihai Eminescu, A. D. Xenopol, care a rostit discursul festiv, a lui Ciprian Porumbescu, care a „cântat Daciei întregi”, a lui Mihail Kogălniceanu și a colonelului Boteanu, reprezentantul Oștirii Române, etc.
O colectă pentru copiii sărmani din Putna, făcută de „Ziua onomastică a Maiestății Sale împărătesei noastre din anul acesta (1897)”, menționează următorii localnici și călugări: primarul Petru CALANCIUC, negustorul Iosif POSTATNI, vicarul mănăstirii Arseni SEVESCUL, ieromonahul Traian IEȘAN, monahul Vladimir CALENCIUC, novicele Adrian HUMENIUC, novicele Ilarion MAREȘ, Iraclie NICHIFOROVICI, Ghenadie DAȘCHEVICI, Macarie VOLCINSCHI, novicele Iulian STRUȚ, învățătorul superior Dorimedont VLAD, Gustav WEISSMANN de la fabrica chimică, inginerul August FISCHER, Eugenia CORIBUT, Hortensia GORAȘ, inspectorul baronului A Popper, Adolf FRENZEL, și Constantin CRIȚAN[2].
Banca populară din Putna a fost înființată în 1 martie 1903, de directorii Dorimedont Vlad și Ilarion Zacșevschi, sub președinția lui George Goraș, din conducere făcând parte și părtașul Dumitru Crețan. Cabinetul de lectură „Săhastrul” funcționa, din 1898, în casa lui Ilie Vișan, cu 31 membri, 40 cărți, 5 abonamente la gazete și o avere de 35 florini și 64 creițari. Conducătorii noii biblioteci comunale erau George Goraș și Dorimedont Vlad, din conducere făcând parte și Ilie Vișan (bibliotecar), Constantin Crițan (casar), Vasile Vacarean și Vasile Becul (controlori), Ilie Becul, Dimitrie Crițan și Dimitrie Ursan (comisia judecătoare). Printre membrii fondatori, cu taxă de câte 5 florini, se numără Eutimiu Nichitovici, Gheorghi Goraș, Traian Jeșan, Adrian alui Andrei Humeniuc, Ilarion Mareș, Iraclie Nichitovici, Constantin Crițan, învățătorul Dorimedont Vlad, Dorimedont Nichitovici, Arseni Sevescul și Vasile Calenciuc[3].
„Putna se pripește în crețuri limpezi pe o albie de prund sur…
[1] ACAD. ȘT. RSS MOLD., Moldovaîn epoca feudalismului, VII, I, Chișinău 1975, p. 340
[2] DEȘTEPTAREA, Nr. 23/1897, p. 182
[3] DEȘTEPTAREA, Nr. 8/1898, p. 69