Putin și târfele sale de lux

Pe planeta asta obosită, fiecare biped se gândește doar la binele propriu. Egoismul suprem – iubirea de sine și indiferența față de mai tot restul lumii – este forța motrice principală, care face posibilă rotația terestră. Pentru bani, omul face orice.
O dovadă în acest sens este că, în pofida crimelor comise de Rusia, o grămadă de fotbaliști și de antrenori occidentali au ales să joace și să antreneze în campionatul de fotbal al acestei țări. Puțin le pasă lor de avioanele de pasageri doborâte de rușii cu mintea năclăită de votcă împuțită, puțin le pasă de războiul din Ucraina, de morți și de mutilați, de văduve și orfani.
Ce caută toți acești sportivi acolo, în fotbalul rusesc care, se știe, este patronat și îngrijit de însuși dictatorul Putin? Binele propriu îl caută, ce altceva. Adică mai binele propriu, fiindcă ei deja o duc foarte bine. În nici un caz nu se află în țara KGB-ului pentru a-și împlini vreun vis sportiv. Lăcomia i-a condus în Rusia, pofta de noi saci umpluți cu aur, pentru că Putin nu se uită la bani, când vine vorba de satisfacerea mofturilor sale de om cu dereglări grave.
De ce acceptă italianul Fabio Capello să antreneze în continuare echipa națională a Rusiei? De ce acceptă Andre Vilas-Boas să o pregătească pe Zenit Sankt-Petersburg, formația de suflet a lui Putin, cel care iese în evidență tocmai prin deficitul său de suflet? De ce acceptă elvețianul Yakin să-și vândă priceperea pe rublele unei echipe moscovite? De ce francezul Valbuena sau belgianul Witsel – oameni de bază în echipele naționale ale țărilor lor – nu iau atitudine împotriva ororilor ordonate de la Kremlin, părăsind – în semn de protest – campionatul din țara aceasta, care reprezintă în momentul de față principala amenințare la adresa păcii mondiale?
Pentru fiorosul conducător al Rusiei, toate aceste vedete din lumea sportului nu sunt decât niște animale de companie. Sau niște târfe de lux.
Acest text este un pamflet și trebuie tratat ca atare.