PUTILA. Atestată documentar în 1501, „când au aședzat pace Ștefan-vodă cel Bun cu leșii, fiind Ion Tăutul logofăt mare, l-au trimis sol la leși. Și au dăruit craiul leșescu Tăutului aceste sate la margine: Câmpul Lungu rusescu, Putila, Răstoaceli, Vijnița, Ispasul, Milie, Vilavce, Carapciul, Zamostie, Vascăuții, Voloca. Toate acestea le-au dăruit craiul leșescu Tăutului logofătului. Și au pus hotar apa Cirimușul, întru o duminică dimineața”1, Putila a fost, ulterior, populată cu huțani, devenind, în timp, cel mai important centru bucovinean al acestei culturi muntenești.
În 1 aprilie 1680, Grozava, fata lui Isac de Sinehău, văduva lui Constantin Cocoranul, moștenește „din giumătate de sat Putila giumătate… cu tot vinitul în tot locul și cu vecini”, cumnaților ei, Miron Cucoranul, Vasile Căzăcescul, Tudosie Țintă, Costașco căpitanul Turculețu și Trinca, revenindu-le „din Putila, din giumătate de sat, giumătate”.
În 22 septembrie 1704, starostele de Cernăuți restituie căpitanului Apostol Chirgheci din Putila un sfert de sat, pe care îl ținuse, fără drept, Gheorghiță Goean.
În 11 iunie 1754, frații Nicolae și Dumitraș Gafenco obțin uric de la Matei Ghica Vodă pentru părțile lor de moșie din Putila.
A opta parte din satul Putila, care fusese a lui Dănilă Giurgiuvean, era moștenită, încă din 1759, de feciorii lui Giurgiuvan, Tănase și Toader.
În 24 august 1764, mazilul cernăuțean Ion Flondor se plângea lui Grigore Alexandru Ghica Vodă împotriva lui Cuziuc Gheorghi, „care a luat venitul unor oameni ai săi din Putila”. Ion Flondor era ginerele lui Gheorghi Arapu și al jupânesei Alexandra, cu care a avut o judecată, în 27 martie 1765, pentru niște robi țigani.
În 21 august 1772, Ion și Toader Flondor se judecă cu vatamanul Toma Bezușco pentru niște locuri în Putila.
În 16 noiembrie 1784, partea din Putila a răposatului Iuoniță Flondor rămâne pentru a fi stăpânită frățește, fiilor lui mai mari, Vasilie și Gheorghie. Toader Flondor, care stăpânea a opta parte din Putila, „cunoscând cum că aproape este hotarul vieții”, lăsa acea moșioară, în 12 februarie 1798, jupânesei lui, Anița, apoi, în 22 ianuarie 1800, nepoților săi de frate, Vasilie și Dumitrache, feciorii lui Ion Flondor, și Iordachi, urmașul lui Gheorghe Flondor.
Huțanii din Putila s-au făcut cunoscuți Curții imperiale din Viena încă din 1817, când trimiteau jalbă împăratului Francisc I împotriva unor măriri de impozite, apoi în anii 1843-1844, când 22 sate huțănești s-au răsculat, printre liderii huțanilor numărându-se nume legendare, precum Luchian Cobiliță, Ivan Halitsia sau Iosip Byrlou.
Biserica Sfântului Nicolae din Putila, construită din lemn, în 1884 și sfințită în 1885, pe un teren donat de prozatorul ucrainean Iuri Fedkovici (1834-1888), care își avea casa părintească, transformată ulterior în muzeu, în Putila, îl avea paroh, în 1907, pe Orest Kozak, născut în 1859, preot din 1886, paroh din 1889, cantor fiind, din 1902, Emilian Popovici, născut în 1902. În 1843, exista o bisericuță a Sfintei Parascheva la „Ustie Putilla”, ctitorită de Mihail de Romașcan, dar postul de paroh al celor 574 enoriași era vacant. În 1876, bisericuța aceasta, cu 609 enoriași, se afla sub patronatul lui Gudenus Gordian, paroh fiind Leon Diaconovici.
Din 1863, funcționa la Putila o școală cu 4 clase2.
În Putila și satele înconjurătoare a existat o importantă comunitate evreiască, numărând peste 1.200 suflete, cu casă de rugăciune în Putila. La începutul anului 1941, bolșevicii au deportat în Siberia numeroși evrei din satele huțănești, printre care pe avocatul Winkler, pe medicii Josef Badian și Gerhard Winkler, pe liderii Comunității Joachim Greif și Fritz Reichmann.
În vara anului 1941, după intrarea trupelor germane și românești în nordul Bucovinei, sinagoga și casele evreiești din Putila au fost arse, iar evreii duși, mai întâi, la Iedineț, apoi în Transnistria, la Obodowka, Șargorod, Jurin și Moghilev. Printre victimele nevinovate se numără Hermann Winkler, de 84 ani, care s-a prăbușit pe șosea, când erau transportați spre Iedineț, și a fost îngropat de viu, sub ochii fiicei sale, medicul Sami Schaechter, farmacistul Max Rosner, soția și fiica acestuia.
________________________
1 ION NECULCE, O samă de cuvinte, Junimea 1972, p. 10
2 SCHEMATISMUS DER BUKOWINAER, Czernowitz, 1843 p. 59, 1876 p. 101, 1907 p. 116
