„Celorlalți le grăiesc eu, nu Domnul: Dacă un frate are o femeie necredincioasă, și ea voiește să viețuiască cu el, să nu o lase. Și o femeie, dacă are bărbat necredincios, și el binevoiește să locuiască cu ea, să nu-și lase bărbatul. Căci bărbatul necredincios se sfințește prin femeia credincioasă și femeia necredincioasă se sfințește prin bărbatul credincios.
Altminterea, copiii voștri ar fi necurați, dar acum ei sunt sfinți. Dacă însă cel necredincios se desparte, să se despartă. În astfel de împrejurare, fratele sau sora nu sunt legați; căci Dumnezeu ne-a chemat spre pace. Căci, ce știi tu, femeie, dacă îți vei mântui bărbatul? Sau ce știi tu, bărbate, dacă îți vei mântui femeia? Numai că, așa cum a dat Domnul fiecăruia, așa cum l-a chemat Dumnezeu pe fiecare, astfel să umble. Și așa rânduiesc în toate Bisericile. A fost cineva chemat, fiind tăiat împrejur? Să nu se ascundă. A fost cineva chemat în netăiere împrejur? Să nu se taie împrejur. Tăierea împrejur nu este nimic; și netăierea împrejur nu este nimic, ci paza poruncilor lui Dumnezeu. Fiecare, în chemarea în care a fost chemat, în aceasta să rămână. Ai fost chemat fiind rob? Fii fără grijă. Iar de poți să fii liber, mai mult folosește-te! Căci robul, care a fost chemat în Domnul, este un liberat al Domnului. Tot așa cel chemat liber este rob al lui Hristos. Cu preț ați fost cumpărați. Nu vă faceți robi oamenilor. Fiecare, fraților, în starea în care a fost chemat, în aceea să rămână înaintea lui Dumnezeu.” (I Corinteni cap. 7, 12-24)
Femeia credincioasă să rămână alături de bărbatul necredicios
Ce l-a determinat pe Sfântul Apostol Pavel să recomande ca femeia credincioasă să rămână alături de bărbatul necredicios?
Răspunsul îl găsim în taina iubirii, singura care poate schimba omul. Dragostea față de persoana iubită te face să renunți la vicii considerate parte din ființa ta și să te desparți de obiceiuri cultivate îndelung.
Dragostea transformă omul atât de mult, încât el însuși se miră de puterea sufletească izvorâtă din iubire.
Referindu-se la puterea iubirii, Sfântul Ioan Scărarul: „Fericit este cel care are o așa dragoste față de Dumnezeu, precum are cel îndrăgostit de iubita sa”.
În acest context înțelegem de ce „bărbatul necredincios se sfințește prin femeia credincioasă și femeia necredincioasă se sfințește prin bărbatul credincios”.
Atunci când între ei există iubire, imposibilul devine posibilitate, cel mult depărtat de Dumnezeu găsește calea credinței prin credința celei iubite.
Pe de altă parte, iubirea deschide drumul cunoașterii, al descoperirii sufletului, al primirii și oferirii. Iar atunci când necredinciosul iubit și iubitor descoperă în adâncul sufletului iubit taina credinței, și o vede intim legată de viața celui de lângă el, iubirea multă îl învață să fie și el credincios.
(Ciprian OLINICI)
