În urma unei întrebări puse mai multor oameni privind credința lor în Hristos, puțini au răspuns că s-au convertit în urma lecturii cărților religioase. Cei mai mulți au mărturisit că viața lor s-a schimbat atunci când s-au întâlnit cu o persoană care i-a uimit prin purtarea sa. Da, lumea de azi, ca și cea de ieri, e descumpănită, de pildă, când nu răspundem răului cu rău, când știm să iertăm. Pentru că a ierta înseamnă a fi ca Dumnezeu.
Ceea ce vă spun acum s-a petrecut în Irlanda, în Evul Mediu. Biblioteca Mănăstirii Sfântului Patrick deținea o carte dintr-un pergament foarte fin care costa 500 de lire. Era un exemplar aurit din ediția King James a Bibliei în limba engleză. Într-o zi, unul dintre cei care lucrau în mănăstire a venit să-i spună ceva starețului Anastasius și, văzând cartea, a plecat cu ea. Când s-a uitat mai atent în bibliotecă, Anastasius a constatat lipsa cărții și și-a dat seama pe loc cine o luase. Nu l-a chemat pe om, de teamă ca la păcatul hoției să nu-l adauge și pe cel al sperjurului, al mărturiei mincinoase. Hoțul s-a dus apoi în oraș, să vândă cartea. El a cerut pe ea 18 lire. Un doritor i-a spus: Dă-mi puțin cartea, să văd dacă merită acești bani. El a luat cartea și știind că este vorba de Biblie, s-a dus să se consulte chiar cu starețul mănăstirii aflate în oraș, Anastasius, pe care l-a întrebat: Părinte, privește puțin această carte și spune-mi dacă merită 18 lire.
Anastasius i-a răspuns pe loc: Da, este o carte foarte valoroasă. La 18 lire, este un chilipir.
Cumpărătorul s-a întors la cel care furase cartea și i-a zis: Iată banii. Am fost la părintele Anastasius, i-am arătat cartea și el mi-a spus că merită 18 lire.
Omul a rămas uimit: Asta-i tot ce a spus? Nu a mai adăugat nimic altceva?
Nu. Nu a mai spus nimic.
Bine. În acest caz, mi-am schimbat părerea. Nu mai doresc să-ți vând Biblia.
După care s-a întors la Anastasius și l-a rugat cu lacrimi în ochi să primească înapoi cartea. Starețul i-a răspuns însă cu blândețe: Nu, frate. Păstreaz-o. Este darul meu pentru tine.
Nu, dacă nu o iei înapoi, nu voi mai avea pace în suflet. Atunci starețul a luat cartea, iar cel care o furase a intrat ca monah în obștea de la Saint Patrick, împărțind chilia cu părintele Anastasius până la sfârșitul vieții lui.
(Augustin PĂUNOIU, sursa: Ziarul Lumina)
