Cum se îmbogățesc cei nedrepți?
Deci, din ce pricină se îmbogățește cineva? Vă voi spune: unii, pentru că Dumnezeu le dă bogăție, au dobândit bogăția cu îngăduința lui Dumnezeu; iar alții, pentru că Dumnezeu le îngăduie să strângă bogății. Aceasta e cea mai scurtă și cea mai simplă explicație. „Cum?”, ai putea să mă întrebi, „Dumnezeu face să se îmbogățească desfrânatul, cel ce săvârșește adulter, stricatul, omul care întrebuințează rău averile sale?”. Nu face asta Dumnezeu, dar le îngăduie să se îmbogățească. Mare e deosebirea, nespus de mare, între a face și a îngădui. Dar, în definitiv, pentru ce îngăduie Dumnezeu asta? Nu e încă vremea judecății, ca să ia fiecare plata faptelor sale. Poate fi, oare, un om mai rău decât bogatul acela care nu-i dădea lui Lazăr nici firimiturile care cădeau de la masa lui? Și a ajuns mai nenorocit decât toți, căci nici pe o picătură de apă nu era stăpân; și asta mai ales pentru că a fost crud când era bogat.
Dacă sunt doi oameni la fel de răi, care aici pe pământ nu au aceeași stare materială, unul e bogat și altul e sărac, apoi, dincolo, pe lumea cealaltă, nu vor fi pedepsiți la fel, ci bogatul mai cumplit. Vezi, dar, că bogatul este pedepsit mai cumplit, pentru că a primit pe lumea asta averi! Și tu, deci, când îl vezi pe cel bogat că îi merge bine, deși e un ticălos și un nelegiuit, suspină și lăcrimează, că bogăția aceasta îi este adaos de pedeapsă.
După cum cei care fac o mulțime de păcate, dar nu vor să se pocăiască, își adună lor multă urgie, tot așa și cei ce s-au bucurat de bună stare și n-au fost pedepsiți aici pe pământ vor suferi dincolo mai mare osândă. Și, dacă vrei, îți voi dovedi lucrul acesta nu numai cu pilde din viața viitoare, ci și cu pilde din viața aceasta. Când fericitul David a săvârșit acel păcat cu Batșeba și a fost mustrat de profet, a fost învinuit mai mult tocmai pentru că a săvârșit acel păcat când se bucura de toate bunătățile. Ascultă cum îl mustră Dumnezeu mai ales pentru asta: „Nu te-am uns Eu pe tine împărat? Nu te-am scăpat Eu din mâna lui Saul și ți-am dat toate cele ale domnului tău si toată casa lui Israel și Iuda? Și dacă acestea îți erau puține, ți-aș mai fi adăugat încă pe atâtea. Pentru ce ai făcut ceea ce este rău înaintea Mea?”.
Pedepsele sunt multe și felurite.
Nu primesc aceleași pedepse toți păcătoșii, ci pedepsele sunt multe și felurite; se ține seamă și de timpul când au fost săvârșite și de persoane și de funcții și de priceperea fiecăruia și de altele multe.
Iar pedeapsa dată păcatului este felurită, după știința celui care săvârșește păcatul: „Cel ce știe voia domnului lui și nu o face va fi bătut mult”. Când păcatul este săvârșit în urma altor exemple, pedeapsa e mai grea. De aceea și spune Domnul: „Dar voi, văzând, nu v-ați pocăit nici după aceea, deși ați avut parte de o mare purtare de grijă”. De aceea, și Hristos a mustrat Ierusalimul, zicând: „De câte ori am vrut să adun pe fiii voștri și nu ați vrut”.
Alta este pedeapsa pentru cel care săvârșește păcatul trăind în desfătări. O arată pilda bogatului nemilostiv și a lui Lazăr. Mărește apoi pedeapsa păcatului și locul în care este săvârșit; aceasta a vrut să arate Domnul când a spus: „Între templu și altar”. Păcatul se pedepsește apoi și după felul păcatelor: „Nu e de mirare dacă este prins cineva furând”; și iarăși: „Ai ucis pe fiii tăi și pe fiicele tale; aceasta este mai mult decât toate desfrânările tale și urâciunile tale”. Păcatul se mai pedepsește și după persoana față de care se săvârșește păcatul: „Dacă va păcătui față de un om, se vor ruga pentru el; dar dacă va păcătui față de Dumnezeu, cine se va ruga pentru el?”. Păcatul este pedepsit mai rău și când cineva întrece în trândăvie pe cei ce sunt cu mult mai răi decât el, așa cum mustra Dumnezeu prin profetul Iezechiel, zicând: „Nici după dreptățile neamurilor n-ați făcut”. La fel și când nu se înțelepțește cineva nici prin exemplele altora: „A văzut pe sora ei și s-a socotit dreaptă”. Tot așa, când cineva are parte de mai multă purtare de grijă: „Dacă s-ar fi făcut în Tir și în Sidon minunile acestea, de mult s-ar fi pocăit; dar mai ușor va fi Tirului și Sidonului decât orașului aceluia”. Ai văzut câtă precizie în darea pedepselor? Ai văzut că nu sunt pedepsite la fel aceleași păcate? Pedeapsa noastră însă ni se mărește și mai mult când ne bucurăm de îndelunga răbdare a lui Dumnezeu, dar nu ne folosim de ea. Asta o arată Pavel, când spune: „Dar după împietrirea ta și după inima ta cea nepocăită îți aduni mânie”.
Să lăsăm totul pe seama tainicei purtări de grijă a lui Dumnezeu.
Știind, dar, toate acestea să nu ne scandalizăm, să nu ne tulburăm de nimic din cele ce se petrec pe lume și nici să nu ne frământăm gândurile, ci să lăsăm totul pe seama tainicei purtări de grijă a lui Dumnezeu; să facem fapte bune și să fugim de păcat, ca să avem parte și de bunătățile cele viitoare, cu harul și iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, prin Care și cu Care Tatălui slavă, împreună cu Sfântul Duh, acum și pururea, și în vecii vecilor.
(Ionuț BURSUC, Texte selectate din Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, EIBMBOR, București, 1994, sursa: www.ziarulumina.ro)