Puterea cuvântului (I)

În fiecare zi, o persoană normală rostește în medie cam 25.000 de cuvinte. Într-un singur an, asta înseamnă, puse laolaltă, peste o sută de cărți a câte 500 de pagini. Dar cât la sută din aceste cuvinte au fost folosite cu rost, pentru a exprima sau comunica ceva util sau frumos?
Câte din aceste o sută de cărți ar fi pline de bârfe, nimicuri, înjurături, minciuni, exagerări, vorbe grele? Ce titluri ar avea aceste cărți? Și în câte pagini am putea înghesui acele cuvinte care au adus bucurie, au construit, au mângâiat, au vindecat ori au creat?
Limbajul omenesc între dar și blestem
Fiecare lucru are un nume. Există și lucruri nenumite, fie că nu e bine să le dăm un nume al lor și le chemăm pe ocolite, fie că, pur și simplu, nu avem putința să le găsim o denumire. Căci limbajul omenesc, pe cât de minunat este, dându-ne aripi să ne pictăm lumea în cuvinte fel și chip, pe atât este uneori de hain. Adevărata comunicare între oameni este de la suflet la suflet, iar vorbele adesea nu fac decât să încurce, să ne lase neputincioși în fața lucrurilor de negrăit pe care uneori le întrevedem pe sub pleoapa inimii și am vrea să le strigăm tuturor, dar nu avem cuvinte.
Omul este singurul care poate comunica prin cuvinte. Ce alt dar mai minunat decât cuvântul a primit omul de la Dumnezeu? Cum ar fi fost lumea noastră fără poezie sau fără șoapte? Cum ne-am fi putut împărtăși bucuriile și transmite cunoașterea și experiențele? Este acesta un dar, cu siguranță, căci vindecă suflete și creează lumi, dar este uneori și un blestem.
Căci cuvintele adesea sunt trădătoare, duplicitare, insuficiente sau inutile. Le chemăm, dar ele fug tocmai atunci când avem mai mare nevoie de ele, lăsându-ne singuri și neînțeleși în clipele cele mai adânci ale vieții: „nu știu cum să-ți spun…”, „n-am cuvinte…”.
Orice cuvânt reprezintă un act magic
Astăzi, mai mult ca oricând, cuvintele nu mai au înțelesul și puterea pe care le aveau odinioară. Orice cuvânt, prin simpla lui rostire, reprezintă un act magic, pe care noi nu-l mai pricepem. Fiecare cuvânt reprezintă o invocație, o declanșare a forței strămoșești a lucrului pe care îl numește. Cuvântul creează. Nu este o metaforă. Cuvintele creează lumi. De aceea nu e bine să cobim, căci invocând lucrul rău, îl ajutăm să se înfăptuiască. De aceea, nu e bine să fim pesimiști, căci atragem asupra noastră necazuri. De aceea, dacă spunem prea des despre noi că suntem neputincioși ori nevrednici, chemăm la noi neputința și nevrednicia. Și de aceea cei care, în fiecare dimineață, își spun „voi reuși”, până la urmă reușesc.
(Aurora PETAN, sursa: www.formula-as.ro)