Unui medic ilustru, specialist în studiul influenței culorilor asupra structurii psiho-fizice a omului, i-a scăpărat o idee. Imediat, a transpus-o în practică.
Drept urmare, un grup de persoane a fost trecut dintr-o cameră zugrăvită în albastru în alta, zugrăvită-n oranj. Ambele aveau aceeași temperatură: 15 grade Celsius.
Cu toate acestea, în prima încăpere, oamenilor le-au clănțănit dinții de frig. Iar în cealaltă, au început să transpire din greu, ca atunci cînd, în miez de vară, uităm pufoaica sub tricou. Iată ce pot face culorile din viața unui om!
Iernile noastre se dovedesc încăpățînate, aidoma unor familii de rromi care ocupă abuziv un apartament și nu se mai dau ieșite. N-ar fi deloc deplasat să se ceară culorilor o mînă de ajutor. Este aproape o certitudine că roșul, oranjul ori galbenul (culori calde) vor acorda întreg concursul pentru a se putea escalada abrupta scară Celsius.
Cît despre albastru, violet sau verde (cele ce fac pielea de găină) nu ar fi totuși strategic ca ele să fie interzise. Pentru că (nu se știe niciodată), poporul își poate ieși din pepeni. Mult mai înțelept ar fi ca guvernul, într-o măsură simbolică, să subvenționeze văruirea apartamentelor.
Fiindcă, de mii de ani, românul nu poate rămîne nesimțitor în fața vreunui chilipir, cît de mic, el nu va avea nimic împotrivă ca tot guvernul să decidă culoarea. Astfel, executivul își va putea impune cu ușurință spectaculosul și eficientul său program cromatic.
O atenție deosebită trebuie acordată intensității culorii. Roșul, de pildă, face cald și bine în casă, dar mai este și un factor excitant. De aceea, zugravii guvernamentali vor primi obligatoriu salopete, bidinele și centuri de castitate.
