Dacă sunt întrebat, răspund instantaneu că mi-s dragi poeții ca sarea-n ochi. Dar cu toate astea am câțiva pe care realmente îi iubesc: Esenin, Walt Whitman, Bacovia… Mai sunt și alții, de statură mai mică.
În fruntea celor detestabili l-aș plasa pe Pușkin, mort de glonte în duel, într-o zi de februarie a anului 1837. Pentru iubitorii artei poate suna romantic ca un idol să pășească pe calea posterității grație duelului, mai cu seamă că la mijloc a fost o chestiune de amor. Amintim că sărmanului Pușkin i-a făcut felul baronul franțuz George Dantes, un playboy oploșit prin Rusia, care se amorezase reciproc avantajos de nevasta acestuia, Natalia.
După gustul meu, Pușkin a reacționat taman ca un raket de-al lui Putin, care ar ține să-i facă personal de petrecanie intrusului prins în patul conjugal. Numai că socoteala lui Pușkin i-a ieșit pe dos. Iar nevasta i-a rămas văduvă, cu o droaie de plozi după ea, greu de întreținut dintr-o pensie rămasă de pe urma unui poet. Noroc că s-a consolat repede, refăcându-și viața cu un rus înstărit, care avea și avantajul că nu scria poezii.
Pentru că l-am pomenit pe Putin, am aflat că se pregătește o superproducție cinematografică americană, având ca subiect biografia sa. Și că rolul lui va fi interpretat nu de un fitecine, ci de Leonardo Acaprei, pardon, Di Caprio. Care e, după cum declară chiar el, „fericit” să-l joace pe liderul care-ar trebui să aibă conștiința încărcată, dacă ar avea conștiință.
Ideea filmului este una realmente inconștientă. Iar Leonardo Acaprei confirmă cât de reduși sunt actorii. Este exact ce-i trebuia unui pericol mondial cu mintea bolnavă ca să și-o îmbolnăvească mai tare.
Mai ales că scenariul îi va fi trimis spre aprobare lui Putin, ca nu cumva să-l supere ceva pe acesta, vreo aluzie la uciderea lui Alexandr Litvinenko, de exemplu. Cum se numește asta? Cenzură, normal.
Îți vine să te iei de cap. Leonardo ăla merită niște șuturi în cur de să nu se vadă. La fel și cretinii care au avut ideea filmului.
