Pușcăria Timișoara-Iași

Traian Băsescu, Paul Teodoru, Aurel Novac, Miron Mitrea, Gheorghe Dobre, Radu Berceanu, Anca Boagiu, Ludovic Orban, Ovidiu Silaghi…
Ce au toți urâții ăștia în comun? Au fost unul câte unul miniștrii Transporturilor, după 1990. Cu mențiunea că unii s-au perindat cu repetiție, de mai multe ori, pentru că un singur mandat nu le-a adus satisfacția dorită. Satisfacție la portofel, că aia profesională nu a intrat o clipă în discuție.
Angro și en-detail i-am înjurat de toate neamurile, la întoarcerea mea din Ungaria, săptămâna trecută. Când a trebuit ca, în Gara Arad, să iau trenul Timișoara-Iași, până la Suceava.
Trenul Timișoara-Iași! Aoleu, ce vehicul vomitiv! Ce infecție cu vreo cinci-șase vagoane trase de locomotivă! Am intrat în compartiment ca într-o carceră, unde eram condamnat la o pedeapsă de 12 ore cu executare. De pe perdelele rămase nespălate de la moartea lui Ceaușescu jegul se desprindea în fâșii fâlfâitoare. Ferestrele nu se închideau bine, dar nici nu aveau chef să se deschidă, producând continuu un vâjâit rău prevestitor.
Un miros fetid anunța toate molimele pământului, concentrate într-un spațiu care-ți amintea de trenurile morții! Iar toaletele, vai de capul și de zilele mele! Apele unui lac coroziv de urină se veseleau dintr-o parte în alta, îngânând balansul trenului și mușcând din pereții cabinei, pe care erau scrise aceleași vechi porcării specifice unui spațiu de socializare precum latrina. Zeci de mii de stafilococi formau și ei o rețea de socializare pe colacul budei, trimițându-și „like-uri” unul altuia.
Am bolit toată săptămâna după chinul îndurat – contra cost! – într-un tren care circulă mult mai mizerabil acum decât în urmă cu 25 de ani. Din cauza unor miniștri, din cauza a unor „aleși ai poporului”. Care ar trebui judecați – printre altele – și pentru subminarea transportului pe căile ferate. Drept pedeapsă, ar trebui vârâți cu de-a sila în trenul Iași-Timișoara și lăsați să circule toată viața în pușcăria aia terifiantă.