Spectacolul care a încheiat prima ediție a Festivalului Internațional al Școlilor de Teatru de la Suceava a fost „Purificare” (Cleansed), bazat pe piesa cu același nume scrisă de Sarah Kane și pe romanul „Colecționarul”, de John Fowles. Reprezentația a fost susținută de Compania de Teatru Trojka în coproducție cu Trafó Production – Füge Production și Universtitatea de Artă Teatrală și Cinematografică Budapesta, Ungaria, în fața unui public numeros. Un spectacol de imagine, cu text laconic și replici scurte, construit cu abilitate și dramatism de studenții din Budapesta, un spectacol în care a fost implicat activ și publicul.
„Ce poate să-ți dea celălalt? Celălalt face orice ca să ai încredere în el, să ai încredere în ea. Celălalt nu te-ar părăsi niciodată. Celălalt nu te-ar dezamăgi niciodată. Și el ar muri pentru tine. Și ea ar muri pentru tine. Celălalt este cu tine. Dacă nu simți, este inutil. Aici. Înăuntru. Aici. Ești cu el. Ești cu ea. Ai face orice să-l faci să aibă încredere în tine, să o faci să aibă încredere în tine. Tu nu l-ai părăsi niciodată pe celălalt. Tu nu l-ai dezamăgi niciodată pe celălalt. Și ai muri pentru el? Ai muri pentru ea? Dacă nu simți, este inutil. Gândește-te să vorbești, este inutil. Gândește-te la moarte numai dacă este cu totul inutil” au fost replicile care au însoțit imaginile vizuale construite cu minuțiozitate pentru o poveste compactă despre purificarea prin iubire, o iubire violentă ca focul și dureroasă ca moartea.
Partenerii țipă, se zvârcolesc, dar treptat victima și agresorul devin totuna
Cu publicul pe scenă, două cupluri desculțe, îmbrăcate în alb și roșu/negru- Grace (Bea Egyed)/ Graham (Peter Barnai), cu cuțite în mâini, Tinker (Laszlo Feher)/ Femeia (Anna Hay) aduc pe covorul negru pasiunea brutală, violentă, scăpată de sub control. Pradă dorințelor extreme, partenerii țipă, se zvârcolesc, luptă unul cu altul, se sufocă reciproc și caută o cale de scăpare, dar treptat rezistența scade, victimă și agresor devin totuna, inima le bate la fel. Tensiunea încleștării dramatice este accentuată de muzică, fundal sonor cu sunet de puls amplificat.
Între momentele de dramă intensă ale cuplurilor în alb și roșu/negru intervine luminos Robin, în verde, care își alege la întâmplare drept parteneră o tânără din public, din primul rând. Mai întâi îi oferă galant o cutie cu bomboane în formă de inimă, apoi îi cere voie să o sărute pe obraz, iar la final vine cu un inel și o cere de soție, optimist în privința acceptului. La Robin, agresiunea față de partenera aleasă aleatoriu dintre spectatori este blândă, invazia spațiului celuilalt este abia ghicită sub zâmbetul cuceritor și atitudinea curtenitoare. Barnabas Horkay și-a construit extrem de credibil și natural personajul Robin, ceea ce i-a și adus unul dintre cele două premii pentru interpretare masculină, acordate de juriu la finalul Festivalului Internațional al Școlilor de Teatru de la Suceava.
Studenții maghiari au venit pe scena suceveană cu un spectacol provocator, nu foarte ușor de descifrat, a cărui vizionare a stârnit interes și aplauze pentru realismul interpretării.
