Puneți „românismul” în DEX!

Sunt situații pe care le poți trăi doar în țara asta. Situații care te lasă fără cuvinte. Sunt oameni atât de plini de ură, atât de invidioși, atât de prefăcuți încât îți vine să-ți uiți toate jurămintele și să-i lași să crape în rahatul în care trăiesc. Dacă se poate numi viață ceea ce duc ei. Exemple sunt peste tot în jurul nostru. Ce te faci însă atunci când aceste scursori devin majoritate și încep să-ți dicteze comportamentul? Ce poți face tu, om cu bun-simț, într-o societate de alienați și semianalfabeți, dar plini de drepturi și de ajutoare sociale? Ce te faci tu, om cu o anumită inteligență, când vezi că ți-e imposibil să conviețuiești cu asistații, cu redușii, cu manelarii, cu interlopii, cu clanurile de așa-numiți afaceriști? Cum să te ferești de prostie când tocmai prostimea are drept de vot și și-l exercită fără discernământ ori de câte ori se mai dau niște găleți, niște mici, niște sărmăluțe, niște alte pomeni?
Ce speranțe să mai ai? Cum privești tu viitorul tău și al copiilor tăi? Ce planuri mai ai tu de a prinde vârsta pensionării când ritmul de viață, lipsurile, stresul și multe altele te îngroapă de tânăr? Cu ce ai greșit tu, om care muncește în mod corect, să fii îndatorat până-n gât pe la bănci? Ți-ai grevat salariul, și așa mizer, de rate multiple, tocmai pentru a trăi decent. Adică să ai o casă, o mașină, un televizor, un aragaz, un calculator, un telefon, o mașină de spălat și alte lucruri normale. De ce tot timpul trebuie să privim la alții, peste gard, în afara țării, pentru a vedea cum se trăiește civilizat? Aud tot mai des că de vină sunt cei care ne conduc. Total greșit. Ăștia nu au nicio vină că au prostit un popor care pune botul la vrăjeală și care nu reacționează nici măcar atunci când li se taie orice, de la salarii până la curent. Au conducătorii vreo vină că noi ne lăsăm sodomizați zilnic? Au ei vreo vină că noi acceptăm mocirla fără să facem nimic? Au ei vreo vină că nu există opinie publică? Au ei vreo vină că noi am ales să nu contăm?
Ne bucurăm de răul altuia. Trecem impasibili pe lângă un semen de al nostru care nu are ce mânca, poate din vina lui, poate nu, dar hrănim maidanezii pe la scările de bloc și cultivăm mizeria, nesiguranța, „românismul”. Și dacă ne întreabă cineva, noi suntem creștini cu frica lui Dumnezeu, că, deh, mergem în fiecare Duminică la biserică și pișăm ochii pe acolo, rugându-ne pentru sănătate.
Creștem copiii între două clickuri ori pe facebook ori la rahatul nostru de serviciu. Creștem copiii între două pițipoance sau între doi amanți. Creștem copiii între două vizite la coafor sau la sală. Creștem copiii cu tablete și iphoane, că, deh, e mai ușor așa decât să stăm să le citim o poveste. Cresc copiii cu bunicii, acești bătrâni minunați care au construit România asta de care ne batem noi joc acum. Cresc copiii fără ca noi să știm ce fac ei cu adevărat. Cresc copiii fără ca noi să știm ce probleme au, ce tentații, ce riscuri, ce anturaje. Cresc copiii după cum bate vântul. Cresc copiii care vor perpetua starea asta de lucruri. Cresc copiii crezând că li se cuvine orice fără muncă, pentru că nu știu ce e aia muncă. Cresc copiii care pică bacul cu doi, în cazul în care mămica sau tăticul nu a reușit să dea șpagă pentru a afla subiectele. Cresc copiii ăștia care nu știu să citească o carte. Cresc copiii ăștia care umflă procentele delicvenței juvenile.
Cresc copiii ăștia care umblă ca stafiile pe drumuri, cu căștile pe urechi, total absenți la ce se întâmplă în jurul lor. Nici de mașini nu se feresc, că nu le aud. Că le urlă muzica în urechi. Și ce dacă cresc? Vor ajunge și ei sclavi într-o țară care nu produce nimic în afară de adaos comercial. Vor ajunge și ei pacienți și vor crăpa cu zile în spitale jegoase, pline de doctori suprasolicitați, puțini, obosiți și de cele mai multe ori nepăsători. Vor învăța și ei să dea șpagă dacă vor să fie băgați în seamă. Vor crește. Da! Și ce? Vor schimba ceva? În rău, poate. În bine, nici vorbă. Asta pentru că scara lor de valori e schilodită de când sunt mici. Văd în jur că succesul reușitei în viață îl reprezintă silicoanele, felațiile, prostituția cu moșnegi libidinoși dar plini de bani, scandalurile, hoția, evaziunea fiscală, eludarea legii, țepele.
Își încep viața sexuală foarte devreme, eventual în grup, că, deh, așa e modern. Cum vor crește ăștia? Simplu. Când devin adulți, se comportă ca gorilele. Te mai miri că atunci când ajung cine știe ce șefi de căcat și angajează o femeie încearcă din prima zi să-i bage limba-n gură sau îi spun să se întoarcă să vadă ce fund frumos are? Fiți sincere, dragi cititoare, câte dintre voi nu ați fost hărțuite pe la serviciu dar, nah, pentru că aveți rate și depindeți de salariu ați tăcut din gură? Suntem victimele indiferenței noastre.
Și stai să te întrebi ce educație să faci copilului tău. Stai și te întrebi dacă e corect ceea ce-l înveți. Stai și îți imaginezi ce va face dacă nu are calitățile obligatorii pentru a supraviețui în societatea asta: perversitate, minciună, hoție, vrăjeală, nesimțire, într-un cuvânt „românism”. Astea reprezintă „românismul”. Și ne mai mirăm că suntem mujicii Europei.
Puneți naibii „românismul” în DEX! Haideți să ne asumăm cuvântul ăsta pe care-l cultivăm zi de zi și-i îmbogățim sensurile. Arătați-le copiilor doar mocirla. Se vor obișnui mai ușor cu ea. Și încercați un răspuns credibil atunci când vă vor întreba de ce pentru alții cerul e albastru.