Pune, Doamne, pază gurii mele!

Deprinde-te a tăcea, chiar acolo unde nu-i rău să vorbești, ca să câștigi deprinderea. Numai să nu fie tăcerea ta pricină de vătămare duhovnicească ție ori celorlalți. Ia seama a sta departe de sfaturile oamenilor, fiindcă în locul oamenilor vei avea tovarăși pe îngeri, pe sfinți și pe Dumnezeu.
În fine, amintește-ți de războiul ce-l ai în mâini. Dacă vei vedea câtă luptă ai să depui într-însul, desigur vei pierde pofta a vorbi ceva de prisos.
Cum se cuvine a ne conduce limba
Cea mai mare trebuință este a ști să-ți cârmuiești limba cum se cuvine și s-o înfrânezi. Foarte adeseori, multa vorbire vine din mândrie. Din aceasta părându-ni-se că știm multe și fiind mulțumiți de părerile noastre, ne silim cu multe reflecții și cuvinte meșteșugite să impunem opinia noastră inimilor celorlalți, ca să le apărem ca învățători. Le arătăm astfel de mândrie, ca și cum ei ar avea nevoie să învețe de la noi. Acest orgoliu apare mai ales când îi învățăm fără ca ei să fi cerut acest lucru de mai înainte.
Nu-i posibil a spune în câteva cuvinte câte răutăți se nasc din multa vorbire. Vorba multă e mama lenei, baza ignoranței și a nebuniei, ușa clevetirii, sluga minciunilor și răceala evlaviei fierbinți. Vorbele multe întărâtă și întăresc patimile, și dintr-însele se pornește apoi limba cu o mare ușurință spre vorbire nechibzuită. De aceea, Sfântul Apostol Iacov voind să arate cât de greu este unui om să nu greșească în cuvintele rostite, zice că acest lucru e posibil numai pentru bărbații desăvârșiți: „Dacă nu greșește cineva în cuvânt, acela este bărbat desăvârșit, în stare a-și înfrâna tot trupul” (Iacov 3, 2).
Fiindcă limba, îndată ce începe a vorbi, aleargă ca un cal fără frâu și nu vorbește numai cele bune și cuviincioase, ci și cele rele. De aceea, același apostol o numește: „Rău fără astâmpăr, plină de venin aducător de moarte” (Iacov 8); iar Solomon în același fel a zis că „din multă vorbire nu vei scăpa de păcat” (Proverbe 10, 2).
Și ca să spunem în general: Cel ce vorbește mult, dă a se înțelege că-i ignorant: „Cel nebun înmulțește cuvintele” (Eclesiastul 10, 14).
(Nicodim Aghioritul, Războiul nevăzut, Editura Egumenița, Galați, pp. 80-81, Doxologia.ro)