Punctul de vedere ortodox referitor la post

Punctul de vedere al Bisericii Ortodoxe Române, însușit și de celelalte Biserici Ortodoxe surori, este acela că postul este o instituție sfântă a Bisericii la care nu putem și nu trebuie să renunțăm cu atâta ușurință, schimbând, adoptând și micșorând prescripțiile canonice, referitoare la el. Acest punct de vedere se întemeiază pe însemnătatea pe care postul o are în viața credincioșilor și a Bisericii. El este și rămâne un mijloc de mântuire și de desăvârșire morală. Postul potolește poftele trupești și ține aprinsă flacăra castității, deprinde și întărește voința, făcând-o să domine lăcomia pântecelui, socotită ca începutul tuturor păcatelor: beția, lenea, desfrânarea, furtul, înșelăciunea, avariția, invidia. Pentru că, așa cum subliniază unii Sfinți Părinți, „hrana trebuie dată trupului nu pentru satisfacerea plăcerii, ci spre satisfacerea slăbiciunii”, căci „cei care se împărtășesc din mâncări din alte pricini, se vor osândi ca cei care s-au dedat desfătării”. Sau, așa cum spune și cunoscutul dicton „nu trăim ca să mâncăm, ci mâncăm ca să trăim”.
– Postul este un mijloc de elevație sufletească
Postul este un mijloc de elevație sufletească, de dominare a sufletului asupra patimilor trupești. Postul îl debarasează și-l ușurează pe creștin de toate ispitele, de balastul și povara uneltirilor celui viclean care aduc „întunecare gândurilor și tulburare cugetelor”. El este o jertfă bineplăcută lui Dumnezeu sau, cu alte cuvinte, un act de cult, este un act de pocăință pentru păcatele săvârșite și un exercițiu care pune început virtuților de tot felul. Pentru creștinul ortodox, postul este condiție pentru dobândirea sfințeniei. În concepția ortodoxă între post și sfințenie există o corelație strânsă. Ea este exprimata și în felul în care reprezentăm pe sfinți în iconografie unde ei apar totdeauna cu chipurile slabe, subțiate și transfigurate, datorită postului.
– Postul are o importanță socială, constituind un mijloc și o forță de progres, de întrajutorare
Postul este o caracteristică prin excelență a Ortodoxiei și o amprentă a creștinismului ortodox, în mentalitatea ortodoxă populară cel care nu postește este considerat spurcat și păgân.
Se înțelege, însă, de la sine că postul, ca abținere de la mâncare, băutură și pofte trupești, nu este singurul mijloc de desăvârșire și cea mai importantă datorie creștinească. Postul trupesc trebuie dublat negreșit de cel sufletesc, de rugăciune, de milostenie și de orice faptă de caritate. Numai așa el este un post deplin. Din acest punct de vedere, putem spune că postul are o importanță socială, constituind un mijloc și o forță de progres, de întrajutorare. Sub această formă el este strâns legat de o altă virtute și anume de cumpătare, care cere omului să folosească din bunurile pe care Dumnezeu i le dă, numai atât cât îi trebuie. Prin întrebuințarea raționala și echilibrată a bunurilor materiale, prin renunțarea de bună voie la consumarea îndreptățită a lor, creștinul poate oferi și celui care nu are posibilitatea de întreținere și de existență.
– De posturi sunt legate unele rânduieli specifice de cult
Pentru Biserica Ortodoxă postul are însă o mare importanță în ceea ce privește anul liturgic sau bisericesc, fiind legat strâns de marile sărbători creștine. Nu putem să concepem învierea (Paștele), Crăciunul (Nașterea Domnului), Adormirea Maicii Domnului sau sărbătoarea Sfinților Apostoli Petru și Pavel fără post. Însemnătatea acestor mari sărbători creștine, ca și a altora cum sunt: Înălțarea Sfintei Cruci, Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul sau Boboteaza, nu poate fi sesizată și apreciată fără postul care le precede sau cu care se prăznuiesc. Bucuria acestor sărbători, cu rol central în viața credincioșilor, nu ar putea fi gustată din plin fără post. Așa cum, la capătul unui urcuș anevoios pe un munte, ne apare frumusețea încântătoare a panoramei văilor și împrejurimilor, la fel apar bucuriile marilor praznice bisericești după perioadele de urcuș duhovnicesc ale posturilor. A desființa, a diminua sau a nu da importanță acestor posturi înseamnă a nu socoti sărbătorile însele, de care sunt legate, înseamnă a strica un echilibru deja stabilit între post și sărbătoare. La acestea se adaugă și faptul că de posturi sunt legate unele rânduieli specifice de cult înserate în cărțile de ritual întrebuințate în aceste perioade, ceea ce ar presupune și o modificare sau o adaptare a lor.
– Pentru creștinul ortodox nu se poate concepe împărtășire fără post
Mai mult chiar, în viața creștinilor ortodocși posturile care preced marile sărbători au o importanță cu totul deosebită pentru că de ele este legat unul din actele centrale pe care ei le îndeplinesc în biserică, și anume împărtășirea cu Sfântul Trup și Sânge al Domnului, Taina cea mai importantă prin care noi primim pe însuși Mântuitorul Hristos în ființa noastră. Pentru creștinul ortodox nu se poate concepe împărtășire fără post. Respectarea postului este o condiție esențială pentru împărtășirea cu vrednicie. Ea este și o obligație prescrisă de porunca a patra bisericească prin care ni se cere „să ne spovedim și să ne cuminecăm în fiecare din cele patru posturi mari de peste an, ori dacă nu putem, cel puțin o dată pe an, în postul Sfintelor Paști”. Nu ne putem împărtăși decât cu respectarea acestor posturi. Post, pocăință, împărtășire sunt trei acte care se întregesc și se condiționează reciproc.
Iată de ce Biserica Ortodoxă rămâne credincioasă rânduielilor ei tradiționale privitoare la post, acordându-i acestuia importanța cuvenită în viața credincioșilor. Nu se poate și nu trebuie sacrificată sau atinsă o instituție bimilenară a Bisericii pentru motivul că numărul postitorilor s-a împuținat. A încerca și a opera o reformă a rânduielilor privitoare la post înseamnă a schimba una din instituțiile și practicile care conferă Ortodoxiei o notă specifică. Așa cum rânduielile și formele de cult, care exprimă dogma sau adevărurile de credință, nu pot și nu trebuie schimbate, la fel nu pot și nu trebuie schimbate nici cele privitoare la post. Ele fac parte din tezaurul tradițional milenar al Bisericii, care își justifică și locul și importanța.
Păstrarea regulilor privitoare la post
Prescripțiile bisericești privitoare la post trebuie păstrate așa cum sunt ele, fără să se introducă în ele vreo modificare. Pentru cazurile în care creștinii nu pot să respecte aceste prescripții, pe motiv de boală sau datorită unor condiții deosebite de climă, imposibilității procurării alimentelor de post sau contextului social, în care trăiesc și muncesc, să se lase la latitudinea Bisericilor Ortodoxe locale să stabilească limitele și modul aplicării iconomiei cu care ierarhii și preoții duhovnici trebuie să lucreze în situațiile speciale, generale sau particulare, pentru ca instituția postului să rămână cu importanța pe care a avut-o întotdeauna în viața Bisericii. (Pr. Prof. Dr. Nicolae D. NECULA)