Acesta este stadiul în care ne aflam în momentul de față, în legătura cu tema postului. Precum vedem, punctul de vedere al Bisericii Ortodoxe Române, însușit și de celelalte Biserici Ortodoxe surori, este acela că postul este o instituție sfântă a Bisericii la care nu putem și nu trebuie să renunțăm cu atâta ușurință, schimbând, adoptând și micșorând prescrip¬țiile canonice, referitoare la el. Acest punct de vedere se întemeiază pe însemnătatea pe care postul o are în viața credincioșilor și a Bisericii. El este și rămâne un mijloc de mântuire și de desăvârșire morală.
– „nu trăim ca să mâncăm, ci mâncăm ca să trăim”
Postul potolește poftele trupești și ține aprinsă flacăra castității, deprinde și în¬tărește voința, făcând-o să domine lăcomia pântecelui, socotită ca începu¬tul tuturor păcatelor: beția, lenea, desfrânarea, furtul, înșelăciunea, avariția, invidia. Pentru că, așa cum subliniază unii Sfinți Părinți, „hrana tre¬buie dată trupului nu pentru satisfacerea plăcerii, ci spre satisfacerea slabiciunii”, căci „cei care se împărtășesc din mâncări din alte pricini, se vor osândi ca cei care s-au dedat desfătării”. Sau, așa cum spune și cunoscutul dicton „nu trăim ca să mâncăm, ci mâncăm ca să trăim”.
– Postul este o caracte¬ristică prin excelență a Ortodoxiei și o amprentă a creștinismului orto¬dox
Postul este un mijloc de elevație sufletească, de dominare a sufletu¬lui asupra patimilor trupești. Postul îl debarasează și-l ușurează pe creș¬tin de toate ispitele, de balastul și povara uneltirilor celui viclean care aduc „întunecare gândurilor și tulburare cugetelor”. El este o jertfă bineplăcută lui Dumnezeu sau, cu alte cuvinte, un act de cult, este un act de pocăință pentru păcatele săvârșite și un exercițiu care pune început virtuților de tot felul. Pentru creștinul ortodox, postul este con¬diție pentru dobândirea sfințeniei. În concepția ortodoxă între post și sfin¬țenie există o corelație strânsă. Ea este exprimată și în felul în care re¬prezentăm pe sfinți în iconografie unde ei apar totdeauna cu chipurile slabe, subțiate și transfigurate, datorită postului. Postul este o caracte¬ristică prin excelență a Ortodoxiei și o amprentă a creștinismului orto¬dox, în mentalitatea ortodoxă populară cel care nu postește este consi¬derat spurcat și păgân.
– Postul trupesc trebuie dublat negreșit de cel sufletesc, de rugăciune, de milostenie și de orice faptă de caritate
Se înțelege, însă, de la sine că postul, ca abținere de la mâncare, băutură și pofte trupești, nu este singurul mijloc de desăvârșire și cea mai importantă datorie creștinească. Postul trupesc trebuie dublat negreșit de cel sufletesc, de rugăciune, de milostenie și de orice faptă de caritate. Numai așa el este un post deplin. Din acest punct de vedere, putem spune că postul are o importanță socială, constituind un mijloc și o forță de progres, de întrajutorare. Sub această formă el este strâns legat de o altă virtute și anume de cumpătare, care cere omului să folosească din bunurile pe care Dumnezeu i le dă, numai atât cât îi trebuie. Prin între¬buințarea rațională și echilibrată a bunurilor materiale, prin renunțarea de bună voie la consumarea îndreptățită a lor, creștinul poate oferi și celui care nu are posibilitatea de întreținere și de existență. (Pr. Prof. Dr. Nicolae D. NECULA)
