Punct… Și virgulă

În principiu, ar fi vorba de sintagma „alaltăieri s-a pus punct sezonului fotbalistic de toamnă” (cu prelungire, că s-au jucat două etape și-n contul primăverii), urmată de fireasca analiză a clasamentului. Numai că, dat fiind faptul că mai e de jucat o restanță, am să pun virgulă și n-o să încep disecarea clasamentului decât după ce va avea formă definitivă. Etapa încheiată duminică a adus și mult așteptata primă înfrângere „la intern” a CFR-ului, că la extern s-au făcut de râs încă din prima. A fost un meci pe care clujenii puteau la fel de bine să-l și câștige, dar s-a petrecut ceea ce în mod frecvent li se întâmplă alor noștri: jucând la egal, de obicei pierd. Alaltăieri, CFR a jucat la victorie timp de vreo 80 de minute, după care s-au blegit, probabil spunându-și că un egal le pică foarte bine. Și a picat… golul Timișoarei, ceea ce relansează indubitabil bătălia de la vârf. Beneficiara întâmplării pare a fi Rapid care, dacă mai ia 3 puncte și mâine, le-a stricat sărbătorile de iarnă și lui Borcea, și lui Becali. Borcea și cuplul de comici Dinu – Țânțaru’ și le-au stricat oricum singuri, fiindcă ceea ce a arătat echipa lor la Vaslui este încă mai jalnic decât etala fie pe vremea lui Rednic, fie în perioada Zenga. Mă gândesc deja la cupele europene din ediția viitoare. Cum să îndrăznești să ieși în lume cu asemenea arătări? Veritabilul noroc al echipelor noastre ar fi nu să prindă unul din locurile care duc în Ligă, ci să se roage ca UEFA să schimbe cumva regulile, astfel încât ăstea să rămână acasă. Eventual, dându-le bani, ca în agricultura UE, compensație pentru renunțarea la culturile de sfeclă. Sau de rapiță. Sau, în cazul nostru, de fotbaliști mutanți.
Despre handbal ce-ați vrea să spun? Așa cum scriam sâmbătă aici, am sperat în victoria noastră dublă, adică să câștigăm atât semifinala cât și finala. Am pierdut până și locul 3, din oboseală psihică, zic cei mai generoși, din tâmpenie specific românească, zic eu. Orice mi-ar spune orice priceput, eu știu una și bună: că dacă ești în față cu 6, 7 sau 8 goluri și până la urmă pierzi, ești idiot. Mai ales când intri în ultimele două minute cu un avantaj de 3 goluri… ba mai ai și mingea! Nu văd de ce Tadici a înjurat birjărește arbitrajul, despre care Radu Naum, comentatorul spunea că a fost „model”, „impecabil” etc. Ce să mai înțelegi? Eventual doar că antrenorul, bucuros nevoie-mare când am bătut Franța (iar arbitrajul a fost cu adevărat criminal) n-a „observat” că ăia doi ne-au masacrat măcar vreo 70 de minute din cele 80 (dar deh!, trăseseră cu gazda, lucru tolerabil!), în timp ce cu Rusia și apoi cu Germania, fetele noastre și antrenorul au fost niște panarame. Și atunci cine-i vinovat? Păi, arbitrajul! N-o fi venit vremea să se mai pună un punct? Prezența lui Tadici la Națională.