Creșterea apetitului public pentru sporturile dure „de contact” – cu reguli și arbitraje tot mai permisive – adesea soldate cu accidentări ori mutilări grave în rândul luptătorilor, precum și manifestările entuziast-isterice ale celor din tribune dovedesc adânca alienare a societății moderne, alienare subliniată și de pătrunderea femeilor în acest domeniu, ca spectatoare și practicante!; sportul, din mijloc de autoconstrucție întru ”mens sana in corpore sano”, devenind o afacere patogenetică, distructivă ce dovedește și nesănătatea minții… Și o subliniere: cred că în Roma imperială nu existau femei-gladiator: regresia spirituală a unei substanțiale cantități de indivizi în acest început de mileniu trei fiind stridentă.
Cert este faptul că, printre altele, explozia tulburărilor de personalitate în ”lumea civilizată” este în mare măsură responsabilă de extinderea acestui trist fenomen. Trebuie însă făcută și înțeleasă o separație… Întrucât una este practica sportivă individuală moderată, de pildă în karate-shotokan – kumite și kata atent…- box englezesc, sală ciclism, tir, înot, schi-fond, canotaj etc., făcută în anonimat, pentru propria cultivare psiho-fizică și cu totul altceva este spectacolul comercial dur, adesea sângeros și cu urmări grave.
La fel de tristă este intensa mediatizare a acestor pseudosporturi – o eroare civică menită ratingului tv.! – și cea a luptătorilor aflați, cât de cât, mai spre de vârful bănoaselor competiții; subliniez: ”luptători”, nu ”sportivi”!
Notorietatea astfel câștigată face ca aceștia să se creadă ”deasupra”, ”cineva”, implicit, să se creadă luminați și inteligenți de mama focului, autoconsiderându-se modele și, uneori, candidând la niveluri politice înalte, unde rareori dovedesc înțelepciune.
Sunt vanitoasele și inconștientele victime ale efectului Dunning-Kruger, din cauza căruia, prin atitudini, afirmații și decizii în legislativul unei țări, produc o mulțime de victime secundare, deloc ”colaterale”. Și iată cum, în campaniile electorale și la urne, se repetă păgubosul spectacol al arenelor cu ring, fanii de acolo votându-și vedeta, pe care o ridică în vârful politicii.
Însă, investigând cu atenție antecedentele acestor personaje publice, lesne se pot decela tarele unor „case crescătoare” – cea părintească, ”strada”, ”gașca”, internatul, orfelinatele etc. – unde a lipsit iubirea… De unde și compasiunea și iertarea datorate acestor nefericiți ”rătăciți”.
Ca trist amuzament și argument totodată al celor scrise, stau pe feisbucluc postările unui deputat antivaccinist și neosuveranist – fost luptător greu în K-1 și kickboxing – loc unde imaginile sale din ”studiul la oglindă” abundă. Și, deși în ring nu îți iubești ”aproapele ca pe tine însuți”, pe antebrațul său stâng, ieșind de sub mănuși, stă scris mare ”Nihil sine Deo”.
Din nefericire, aceasta este mentalitatea disjunctă a tuturor fundamentaliștilor religioși care, de dragul unui dumnezeu închipuit care „îi mână-n luptă”, pot fi violenți, agresivi și nemiloși, uneori dincolo de marginea vieții.
