Musai să introducem încă o zi „ cu adresă” în calendar; 26 octombrie va deveni „Ziua națională a auditorului financiar” („Monitorul Oficial” nr. 1043/2005). Nu se prea știe de ce a fost aleasă tocmai această dată – doar n-o fi legată de culesul viilor ori de căderea frunzelor. Poate – cine să știe? – atunci, toamna, s-o fi înregistrat un audit de răsunet, menit sa rămînă în cronici. Ori Cuza și-o fi început periplul cu ocaua tocmai la acea dată. Ori vreun erou al verificărilor contabile s-a jertfit întru auditare, fiind răpus la post de mafia răzbunătoare taman la 26 oct. Pînă una-alta, mister. Deschisă fiind astfel cutia Pandorei, poate urma o adevărată ploaie de noi zile naționale: a șoferilor de TIR, a producătorilor de becuri, a cîntăreților în strană, a hingherilor, a trapeziștilor, a buldozeriștilor, chiar și a – de ce nu? – contribuabilului. Adevărat, sus-semnatul are o sensibilitate anume față de breasla auditorilor, de cînd i-au fost imputate 62 de lacăte care, casate în toată regula de-a lungul a 30 de ani, n-au fost și… predate la DCA! Ceea ce nu-mi diminuează respectul față de instituția auditului, dar strecoară și o întrebare parșivă: de unde o să luăm atîtea date libere în calendar pentru zile naționale ale secretarelor, grefierilor, computeriștilor, frizerilor, pomicultorilor, taxatorilor de autobuz, că și munca acestora, nu-i așa, are dreptul la celebrare națională. Pînă una-alta, sunt sigur că, de fiecare 26 oct., la serviciile audit veți afla afișul „închis” – doar se sărbătorește ziua națională…
*
Stopurile din România au fost înzestrate cu cronometre care afișează timpul rămas pînă la schimbarea culorii. Foarte bine: modern, civilizat, european. Numai că, după introducerea noului serviciu electronic, șoferii de taxi și de maxi-taxi demarează atunci cînd cadranul iluminat indică a mai fi 2-3 secunde pînă la apariția verdelui eliberator. Cei care respectă avertismentul ceasului, au toate șansele să se pupe bot în bot cu grăbiții contravenienți. Și uite-așa izbutim să transformăm o facilitate electronică modernă într-o păguboasă șmecherie…
*
Greu se mai intră în Europa! Aflu tot din „Monitorul Oficial” (nr. 1071/2005): în timpul transportului, este interzis ca animalele să fie „trase de cap, coarne, labe, coadă sau blană”. Derogările sunt permise doar „în interesul animalului”. Condițiile de transport al cabalinelor trebuie să țină seama „nu numai de greutatea și mărimea cailor, ci și de starea lor psihică”, păsările „trebuiesc menținute numai în semi-obscuritate” și, în cazul călătoriei pe calea ferată, „pereții interiori ai vagonului trebuie să fie din lemn (…) complet neted” etc. etc. Clasa business pentru necuvîntătoare! Pînă la intrarea efectivă în vigoare a legislației europene, o ținem pe obiceiurile noastre: la Burdujeni, sunt otrăviți cîinii…
*
Cuvințele-tirbușon se strecoară continuu sub platoșa limbii române, căpătînd cetățenie după un minim stagiu de azilant. Unele-s noi și, obligatoriu, englezite, altele capătă sensuri nemeritate. Uităm vorbele noastre, românești, ca să ne dăm culți, rafinați și în pas cu vremea! Iată: substantivul loc a fost detronat de locație, deși este deturnat să desemneze exact același lucru. Cui îi pasă că dicționarele limbii române conferă locației doar două sensuri: 1 – „chirie plătită pentru anumite bunuri; 2 – sumă cu care se sancționează depășirea termenului de închiriere a vagoanelor CFR”? Atît și nimic mai mult… Zilele acestea, am primit Contractul cu furnizorul ROMPETROL. Jumătate este scris în engleză, jumătate în română! Deocamdată, probabil. Cît or mai ține-o baierele pe biata noastră limbă română, să-și apere și-aceasta jumătate! Fiind de modă veche și-ndopat cu franceză și rusă, mă uit la textul englezesc ca mîța-n calendar. Cum să fiu sigur că prevederile redactate în limba lui Shakespeare n-ascund capcane financiare? De ce s-o mai fi numind firma ROMPETROL și nu BRITISHROMPETROL?
