Unde credeți că am aflat îndemnuri pentru „o vorbire exemplară”? În vreo emisiune tv., la radio, în gazete? Nicidecum: într-o publicație de propagandă a Martorilor lui Iehova, unde se spune pe bună dreptate că „modul în care vorbim le dezvăluie celorlalți frați cât de mult am progresat pe plan spiritual” și că „oamenii cu inimă sinceră vor observa felul în care vorbim și s-ar putea simți impulsionați să ne urmeze exemplul” (Filip, 4:8,9).
Până una-alta, constatăm că mecanismul urmării exemplului funcționează taman pe dos, „inimile”, sincere ori nesincere, fiind impulsionate să urmeze mai degrabă exemplul cel prost. Continua stricare a limbii române se produce deschis, ceas de ceas, la față de cortină, datorită incapacității și lipsei de interes a vectorilor implicați, radioul și televiziunile, în a drege ceea ce tot ei au șubrezit. Până la urmă, datorită repetării insistente și necenzurate, urechea se obișnuiește cu eroarea, incluzând-o ilicit printre norme. Fie că-i vorba de simplificări eronate (substituirea lui al, ai, ale, cu universalul „a”), fie de complicări inutile și parazite („de către”, „ca și”), toate își au izvorul în flagranta lipsă de cultură lingvistică a vorbitorului.
Tristețea cea mare este că, tot mai mult, n-avem de a face cu reprezentanți ai neștiutorilor de carte, ori a jalnicilor de tip Guță/Salam, ci dimpotrivă, promovează vorbirea agramată persoane pentru care ai pune mâna-n foc că știu românește. Urmăream la radio, zilele trecute, prestația unei doamne psihiatru – profesie ce presupune nu numai absolvirea unei facultăți, ci și obligatorii popasuri ulterioare în tovărășia cărții. Stimata doamnă, cam afectată în pronunție și prețioasă în utilizarea vocabularului, și-a precizat de câteva ori profesia de-a lungul emisiunii: „eu, ca ȘI psihiatru”. De unde și de ce a apărut acest ȘI? Ce temei gramatical ori logic îi justifică prezența în propoziție? Evident, nici unul. „Ca și” presupune o comparație, iar doamna psihiatru n-are nevoie să se compare cu nimeni pentru a-i da crezare că este… ceea ce zice că este. Numai că dumneaei a tras cu urechea la relatările unor troglodiți care fac transmisii sportive la radio ori tv (cu metehne repede preluate de confrații de microfon din alte redacții, cărora li se datorează în bună măsură stricarea limbii române), astfel aflând că-i mai corect și mai elevat să așezi după „ca” tamponul inert „și”, chiar dacă n-are nici o funcție sintactică validă gramatical și, mai ales, logic. Iată că, în loc să lase impresia vorbirii îngrijite, doamna ce se prezintă „ca și psihiatru” comite o tâmpenie aptă s-o descalifice intelectual. Vrând să-și demonstreze perfecțiunea exprimării, supralicitează și, imitând papagalicește pe cine nu trebuie, dă cu oiștea-n gard.
Nu-i deloc o rara avis: l-am auzit și pe un fost ministru de externe (Diaconescu), ce-l credeam mai înstărit cultural, utilizând aceeași formulă analfabetă: „eu, ca ȘI ministru…” De ce să spună onorabilul, corect și cinstit, „eu, ca ministru”? Goana după hipercorectitudine, întemeiată pe formula „noi vorbim, nu gândim” (ci imităm stupid) face ravagii. În transmisiile sportive, mingea nu mai este șutată de Popescu, ci „de CĂTRE Popescu, iar în aparițiile la tv., sumedenie de oameni politici nu mai vin ca invitați, ci „ca ȘI invitați”. Aferim! Cum am mai scris cu alt prilej, acest „și” protector are misia protejării de eventuale cacofonii („eu, ca contabil”). Înduioșătoare pudoare, când literatura noastră este plină de porcării (răspremiate!) rostite voluptuos, cu gura plină. Sunt nevoit să repet o comparație care, sper, o va dumiri cumva pe doamna „ca și psihiatru”.
Cer scuze, da-i nevoie de argumentări „pe ulița mică” pentru a face înțelese lucruri de tot elementare: funcție de protejare are și prezervativul. Ceea ce nu înseamnă că se cuvine ținut tot timpul arborat la proră, ci numai atunci când ne aflăm în iminența fericitei împrejurări. Stimată doamnă, formula „eu, ca psihiatru” nu comportă nici o urmă de sugestie scabroasă și, în consecință, protecția lui „și” este pe cât de inutilă, pe atât de ridicolă. Mai puneți mâna pe carte!