Nu ateriză bine avionul buclucaș al Carpatair la Timișoara cu burtica în spumă și fundul pe roți că primul banc a și fost scos de românașii plini de umor. Desigur, eu l-am auzit – unde altfel? pe scara avionului! Și sună cam așa: „Încurajat de succesul său în a pune la sol aeronava fără o roată, talentatul nostru pilot își propune ca data viitoare să încerce fără două!”. Mai departe, bancul nu mai spune, dar presimt că alți întreprinzători vor încerca fără trei! Și fără nici una. Și vom intra în Guinness Records nu doar ca țara cu cel mai lung cârnat, sau cel mai mare tort, ci și ca țara unde aterizezi pe burtă voluntar, când ai putea să o faci pe roți! Nu prea mă face să râd bancul ăsta. Pentru că văd niște reprezentanți ai funcționarilor publici zilele astea, care dau cu bomfaierul la roți fără să ne fi consultat pe noi, pasagerii avionului, și în total dezacord cu piloții, care știu ei bine că și așa aterizarea va fi dură. De unde au ieșit băieții ăștia, Oprescu, Marica, cum îi mai cheamă, care se țin cu toată musculatura din dotare de sporurile lor de antenă și ce mai au prin birouri? Vă spun eu de unde au ieșit: dintr-o cultură a privilegiului, care a dus la situația unică la noi că funcționarii au salarii medii mai mari decât angajații din privat, invers decât în țările întreprinzătoare. Ne-am reîntors la blestemul clasic al României, de care au scris așa frumos autori interbelici ca Zeletin sau Manoilescu: adevărații noștri burghezi sunt funcționarii. Bugetarii noștri sunt clasa mijlocie, pe lângă ei întreprinzătorii, care zilele astea se caută prin toate buzunarele ca să plătească facturile, sunt și mai puțini, și mai săraci. Pseudoburghezia asta sufocă bugetul și desprinde roțile de la avion în momentul crucial.
Nu vreau să spun cu asta că orice funcționar e un profitor. Deloc. Țara are peste 120 000 de funcționari publici, din care jumătate câștigă sub salariul mediu. Cei din primăriile de sate sau orașe mai mici nu știu cum își duc zilele. Diferențele dintre vârful piramidei și baza ei sunt enorme! Tocmai asta și-a propus guvernul să rezolve, printr-o lege unitară a salarizării, ceva ce experții recomandau de foarte mult timp. Criza bugetară fiind dramatică, după cum am mai scris, intenția guvernului Boc a fost să înghețe toate sporurile până la trecerea acestei noi legi. Și bineînțeles că sindicaliștii furioși sunt cei care erau în vârful piramidei, care amenință cu o grevă a tuturor ministerelor.
Tot în această cheie trebuie citit și apelul președintelui Băsescu ca Parlamentul că aprobe un împrumut extern. Desigur că guvernul îl poate face și fără Parlament. Dar pentru că tot am ajuns la doctorul FMI, prin politica fiscală iresponsabilă a guvernului liberal, știți exact ce va spune doctorul. Capeți medicamente pe gratis dacă ții regim. Nici un fel de sporuri! Ba poate chiar concedieri. Ungaria, înaintea noastră, a înghițit pilula!. Și desigur că și noi am lua-o mai ușor dacă ar exista puțină solidaritate la greu, ca să înțeleagă toată lumea că de fapt nu avem altă soluție. Bineînțeles însă că nu reușim – și din Parlament, și din sindicatul funcționarilor trag unii de roți fără să se prindă că de pe urma prăbușirii nu pot ieși mai bine ca noi toți.
