Ștabii de ieri – căzuți între timp ca niște fructe putrede din pomul scuturat zdravăn de DNA – se ocupă în continuare cu sfidarea omului cinstit. Chiar și acum, când se pregătesc să intre în pușcărie pentru următorii – sperăm! – foarte mulți ani. Am astăzi pentru voi un mic exemplu.
Am fost zilele trecute pe la Iași, să-mi rezolv una-alta. Și am întâlnit, la volanul răblăciunii mele devotate, un șmecher în trafic. Un șmecher de ăla, care conducea un BMW nou, de-un roșu pesedisto-bavarez. Șmecherul avea o lăboanță scoasă pe geam, ca să și-o răcorească în bătaia vântului, probabil. În general, nu mai putea de bine, interpretând culorile semaforului după niște reguli pur personale. Trecea adică și pe galben, și pe roșu… Cum avea chef.
După felul lui de a se comporta, nu părea să aibă în buchetul vârstei mai mult de 25 de trandafiri. Ca să mă conving, m-am zgâit cu mare atenție la el. Voiam să-l văd și să-mi imprim muianul său în minte. Am reușit, la o intersecție. Și-am trăit un șoc suficient cât pentru un buchet de patru-cinci infarcturi. Stați liniștiți, că am supraviețuit, dar asta doar pentru că mă laud cu o constituție chiar mai viguroasă decât constituția țării.
Căci la volan era într-adevăr un șmecher. Unul de calibru nu moldovenesc, ci am putea spune național. Numai că nu avea doar 25 de trandafiri prinși în buchetul vieții, așa cum am presupus eu. La volan era Nichita Gheorghe, binecunoscutul amorez care-a pus poliția locală pe urmele gagicii sale. Iar Nichita – născut în Dorohoi – deține în buchetul vieții cu 35 de fire mai mult decât 25.
El se trăgea țanțoș cu beemveul, deși în declarația sa de avere figurează o amărâtă de ciuveie marca matiz. Ei, mai aveți ceva de zis? Câți sărăntoci – pensionari și oameni simpli – prostiți de PSD să-i voteze listele umplute cu pușlamale știu să deschidă portiera unui BMW? Au bani să-și ia nu un volan de beemve, dar măcar un șurub sau o piuliță de BMW?