PSD strănută, vântul duce…

Pe seama degringoladei, la care se mai adaugă condimentul iute al DNA, PSD strănută continuu, a intrat în faza de a face alergie la orice. Scuipă neliniștit propriul sânge. Pierde vlagă fără să știm prea bine care îi este suferința. Poate aroganța și nepăsarea, infatuarea și parvenitismul, nesimțirea și lingușeala instituționalizată ar trebui notate în diagnosticul prezumtiv.
Partidul Social Democrat nu a fost niciodată într-o pasă mai proastă ca acum. Practic, formațiunea aflată la guvernare este, din păcate, într-o stare de amețeală. PSD-iștii nu știu să-și vândă marfa! Realizările de până acum, în plan administrativ, economic și social, pălesc în fața gafelor, a comunicării ineficiente, a lipsei de unitate.
Liberalii, care au și ei probleme cu propriii corupți, cu lipsa de cadre, politicianismul ieftin și prostia, tot vor la guvernare. Cu cine doresc să iasă în față nu știm. În afară de fețele cât roata carului pe care le știm de pe vremea guvernării PDL, nu cunoaștem alții. Tot vor să înlăture Guvernul Ponta, dar nu bazându-se pe argumente solide, pe proiecte, măsuri demne de luat în seamă, ci, așa, ca în politică, să ne aflăm în treabă. Să fim la putere, că vedem noi cum ne-om descurca.
Mare vâlvă a stârnit propunerea lui Mihai Răzvan Ungureanu la cârma SIE și, zău, nu înțeleg de unde atâtea resurse pentru muntele de uimire. MRU a fost ministru de Externe, potolit, decent, părea un personaj diferit de turma politicienilor care-și alungau alene, cu coada, muștele de pe cozoroc. Apoi, încetul cu încetul, Mihai Răzvan Ungureanu s-a dat pe brazda apucăturilor dâmbovițene. A devenit premier, ușor arogant, și-a descoperit un rafinament latent ce se dorea întreținut din mulți bani publici. Oamenii care își înfig dinții în carnea de vită autohtonă, nu în frăgezimea porțiilor de Kobe, își amintesc de domnul Ungureanu ca de un înflăcărat susținător al fostului președinte Traian Băsescu, în 2012, când cu demiterea. Acum sigur că acele episoade nu s-au șters nici din memoria liberalilor, care, marți, s-au văzut puși în fața susținerii lui Mihai Răzvan Ungureanu la șefia SIE. Dar, așa-i în politică, te mai prefaci c-ai uitat, ștergi unde ai scuipat. S-a schimbat traiul dumneavoastră cu ceva? Nu, a rămas același. Probabil vă mai amintiți spovedania lui Traian Băsescu, despre cum l-a pus pe Elvis Săftoiu șef la SIE, pentru că așa a vrut “suflețelul” Adrianei Săftoiu. Ei, s-a prăbușit serviciul? Nu. Dacă sub greutatea lui Elvis Săftoiu, soțul soției, nu s-a făcut gaură-n pardoseala SIE, de ce ar fi un risc suplețea domnului Ungureanu, întreținută, vorba aceea, cu chestii fine? Degeaba sare PSD și-și flutură cu mândrie boicotul prin față naivilor; dacă ar fi ținut morțiș ca MRU să nu ajungă șef la SIE, ar fi procedat altfel. Sau, poate există alte înțelegeri în cuibușorul guvernării. Dacă totul funcționează pe bază de bună înțelegere, de iertare a păcatelor din trecut, pe o clemență ce te mișcă până la lacrimi, de ce ne-ar crește nouă, acasă, în fotoliu, tensiunea? Dacă nu l-ar fi chemat Ungureanu pe șeful SIE și el s-ar fi numit altfel, ne garantează cineva că ar fi fost mai bine? Mâine poate fi și mai rău. Dar și mai bine…