PSD, Ponta, treziți-vă!

Am mulți prieteni și amici care lucrează în străinătate. O duc mai bine acolo decât ar duce-o în țară. Câștigă mai bine decât ar câștiga în România. Mult mai bine. Dar, surprinzător pentru unii, nu le este ușor. Unii dintre cunoscuții mei care lucrează în străinătate au mai bine de 20 ani de când au plecat de acasă. O perioadă au lucrat ilegal. Acum, după aderarea noastră la UE, sunt în legalitate. Și-au câștigat respectul celor de acolo. Sunt respectați pentru munca pe care o depun, pentru modul în care muncesc și, cum spuneam, sunt plătiți foarte bine. Comparativ cu România. Și trimit o grămadă de bani acasă. Dar, surprinzător pentru unii, nu le este ușor. Oricât de mult sunt apreciați profesional, ei sunt tot imigranți. Țara lor nu e acolo. Rădăcinile lor sunt în altă parte. Bunicii, părinții și chiar ei provin de pe alte meleaguri. Limba în care gândesc este alta decât cea pe care o vorbesc acolo. Vin cu bucurie acasă. Și se revoltă de fiecare dată când se ciocnesc de realitățile pe care le-au lăsat în urmă.
Când scriu aceste rânduri, a trecut doar o oră de la anunțarea exit poll-urilor făcute la alegerile pentru președintele României. Nu știu, acum, cine va fi președinte. Teoretic, prima șansă o are Iohannis, dar după ce s-a întâmplat acum cinci ani, nici un pronostic nu este sigur.
Dacă Ponta va pierde alegerile, se poate spune că s-a bătut singur. Numai Ponta putea să-l învingă pe Ponta. Iar principala cauză a înfrângerii sunt românii din diaspora. Nu voturile lor, ci modul în care au fost tratați. Dacă Ponta (stătea în puterea lui) ar fi organizat 1.000 de secții de votare în diaspora, astăzi ar fi câștigat alegerile fluierând. Nu ar fi fost agitația din primul tur și, implicit, nici mobilizarea din al doilea. Eu am fost de-a dreptul șocat de modul în care pesediștii i-au tratat pe cei din diaspora. Un lider local PSD îmi spunea săptămâna trecută că nu este corect ca cei din diaspora să decidă președintele țării. Literal, poate are dreptate. Dar dacă i-ar fi tratat, totuși, cu respect, ar fi câștigat. Problema este că această lozincă a fost fluturată, un pic altfel, de membrii PSD, prin toate localitățile județului: cei plecați afară nu ar trebui să voteze! Dar, oameni buni, voi nu vă gândiți că cei plecați afară au părinți, copii sau frați aici? Nu v-ați gândit deloc că prin această abordare îi iritați și pe cei rămași aici, pe părinții care se vestejesc zi de zi de dorul copiilor pe care îi văd, în cel mai fericit caz, o dată pe an? Nu v-ați gândit că cei care au plecat nu și-au lăsat rudele și prietenii pentru că nu mai puteau de bine? Nu v-a trecut o secundă prin cap că au plecat pentru că nu aveau un serviciu, că nu puteau să-și crească și să-și educe copiii așa cum ar fi vrut?
Până vineri eram decis să îmi anulez votul. Ambii candidați mi se păreau la fel de slabi și neconvingători. Dar vineri seara, după ce am văzut acea prosteală cu USL 2.0 și după ce l-am auzit și pe Crin Antonescu, am decis să votez cu Iohannis. Poate am făcut bine, poate nu. Viața ne va lămuri. Dar sunt bucuros că am votat din convingere. Convingere care mi-a fost accentuată duminică. Prima dată de către doamna Pandele, care a încercat acea prosteală cu secția de votare goală de la câțiva kilometri de Londra și apoi de domnul Meleșcanu, care îi trimitea pe românii din Paris să voteze la Nancy.
Duminică seara am aflat că un lider local PSD era extrem de iritat că, în cursul zilei, am postat pe Facebook o mulțime de mesaje anti Ponta. „Mesajele anti Ponta” erau, în cele mai multe cazuri, imagini de la secțiile de votare din străinătate, fotografii sau filmulețe, majoritatea primite de la cunoscuții mei din diaspora. O fi așa de grav ce am făcut? Cum spuneam, viața ne va lămuri.
Realitatea este că, chiar dacă pierde alegerile, Ponta rămâne în
prim-planul vieții politice românești. Ca premier. Iar PSD- ul deține, cu aliații săi, majoritatea în Parlament. E timpul ca PSD și Victor Ponta să se trezească. Și să se gândească la toți românii. Chiar dacă sunt în străinătate. Și chiar dacă nu sunt telespectatori Antena 3.