Foame mare la PSD. Organismul, cândva robust al partidului moșit de Nea Nelu, s-a anemiat tot, ca după o zi de post negru. O zi care a durat patru ani. În consecință au cerut, cu voce bărbătească, îngroșată de „milioanele de voturi” obținute la parlamentare, „Vrem la guvernare”. N-a trecut mult și tonul ferm a devenit, spre amuzamentul unei galerii sătulă, dar și dornică de circ, un mieunat de pisică la poarta Cotrocenilor. E limpede pentru oricine că Traian Băsescu și-a jucat, ca un mare pocherist trișor, și de această dată, cărțile pe care le-a avut în mână. Întâlnind falca fără gardă a adversarului PSD, a lovit. Mai întâi ușor, cu un aer de diplomație stilată, apoi puternic, în stilul care-i este caracteristic. Cât va mai încasa partidul considerat până ieri cel mai mare și mai tare din parcare? Pitit în spatele mandatului multor baroni locali care au vrut la putere, Geoană a devenit fața palidă a sacului de box de serviciu. PSD a cerut mai întâi ritos postul de premier care i se cuvenea conform celor „90.000 de voturi” în plus față de PD-L. Nu-l are. Băse a mai tras o scatoalcă în direct. Stolojan va fi premier patru ani! El și numai el! Aici președintele știe că forțează granițele norocului pentru că istoria se anunță tulbure, schimbătoare și nu toate ale lumii țin de starostele din Deal.
PSD s-a bățoșit cerând să fie la guvernare fără UDMR. Suntem și așa destui! – au glăsuit social-democrații. Niet, a zis din nou Traian Băsescu. Vor fi și ungurii. Specialiștii în dedesubturi politice spun că pentru prezidențialele din noiembrie anul viitor procentele alegătorilor maghiari, circa șapte la sută, pot fi extrem de importante. Cum să fii dobitoc și să pierzi așa alegători disciplinați!
Niciodată, într-un interval atât de scurt, PSD n-a încasat atâția pumni în dinți. Desenul umilirii a venit acum două zile de la cea mai dragă instituție a președintelui -DNA. Procurorii au pus sechestru pe casa – cui! A lui Miron Mitrea, cel care-i lua gâtul lui Geoană, dacă ratează intrarea la guvernare alături de PD-L. Artizanul „istoricei cununii”, nașul nașilor a fost primul dat la jupuit.
Sigur, Traian Băsescu și-a măcinat întotdeauna aliații. Așa s-a petrecut cu țărăniștii, apoi cu liberalii, frați în Alianța D.A. Niciodată însă demolarea n-a început atât de iute. Fiecare zi aduce, în ringul de dans al noii încuscriri, surpriza unui șut în zonele sensibile. Dați-ne măcar Justiția, au cerut pesediștii. „Nici acest portofoliu nu-i negociabil” a venit, prin vocea lui Boc, răspunsul de la Cotroceni. Va veni din nou Monica Macovei. Independentă, independentă, oarbă, oarbă, dar Justiția trebuie să asculte și ea de cineva. De, firește, stăpânul de la Cotroceni. Trași pe tușă, Iliescu și Năstase au încercat zadarnic să oprească galopul sinucigaș spre bucate, al confraților flămânzi. Sunt mâncăruri otrăvite! Camarazi, atenție! Degeaba însă.
Va mai încasa lovituri fostul partid al lui Iliescu și Năstase? E greu de crezut că un pugilist făcut KO mai simte durere când i se administrează un nou șut. Simțurile îi sunt atrofiate. Acest fost luptător imploră, cu gest rebegit, un taburet măcar în colțul mesei. Președintele, stăpân absolut acum și pe Palatul Victoria (n-o să–mi spuneți că Stolojan îi va ieși vreodată din cuvânt) a rămas singur în ring. A rămas singur la masa de joc. Am mai trăit așa ceva? Parcă, da!
