PSD, în propriu-i laț

Să recapitulăm: aflat în totală degringoladă după schimbarea puterii în 2004, cu Năstase luat la termopane mărunte pe la DNA și cu un președinte ales la Congresul din 2005, incapabil să ofere o strategie de relansare a partidului, PSD s-a pronunțat mereu împotriva alegerilor anticipate. A inițiat, apoi, procedura de suspendare din funcție a președintelui României, ajungându-se astfel la organizarea unui referendum de care nu avea nimeni nevoie, dar care a avut drept prim efect amânarea alegerilor europarlamentare, despre data organizării cărora nu se știe nimic nici în prezent. De vreo cinci luni de zile, după retragerea democraților de la guvernare și formarea cabinetului Tăriceanu 2, PSD și-a asumat , într-o deplină ambiguitate putere-opoziție, postura de primadonă ce cântă despre cât de bine asigură ultraminoritarul guvern liberalo-udemerist stabilitatea politică a țărișoarei. Iată, acum, PSD culege ceea ce a semănat, pentru că niciunul dintre evenimentele de mai sus nu a garantat vreo supapă electorală pentru acest partid. Câtă vreme social-democrații au tot coborât în sondaje, devine limpede, așadar, că PSD a căzut, până la urmă, în propriu-i laț. Iar această situație este evidentă în măsura în care luăm în discuție anunțata moțiune de cenzură la adresa actualului guvern. Pesediștii au aruncat petarda, fără să aibă în vedere consecințele acestui lucru. E greu, acum, să se întoarcă din drum, pentru că, dacă ar face-o, ar puncta din nou un minus din punct de vedere electoral. Marea dilemă, printre coarnele căreia nu se prea poate ieși, ca în logică, și pe care, precum în același domeniu al gândirii, e destul de dificil s-o iei de coarne, e următoarea: PSD nu are nicio garanție că președintele Traian Băsescu va răspunde la apelul spre negocierea scaunului de premier făcut de Mircea Geoană; pe de altă parte, o astfel de situație ar putea determina declanșarea alegerilor anticipate, acelea de care, după cum știm, PSD fuge ca dracu’ de tămâie. Mai mult decât atât, PSD-ul plătește prețul deciziei de a pune pe liste și a trimite în parlament oameni străini de județul Suceava și de problemele cetățenilor din acest județ, oameni care nu sunt în stare să-și justifice cheltuiala bugetară, de unde apare o întrebare retorică: oare oameni ca Tărniceru, ca Adomnicăi, ca Stan sau ca Cozmâncă vor vota moțiunea de cenzura, ei fiind convinși că nu vor mai prinde vreun mandat ? A reveni acum asupra unor negocieri cu PNL, în condițiile în care și acest partid caută să-și scape pielea, e pur și simplu sinucigaș din punct de vedere electoral, și nu doar ridicol din perspectivă politică. A te-ndrepta spre PC ori PRM e realmente ineficient, dacă nu de-a dreptul rizibil. Ieșind – până acum cu declarații de intenție – împotriva liberalilor și a guvernului lor, PSD a rămas, pur și simplu, atârnat în laț. La capătul acestuia îl așteaptă, relaxați, Traian Băsescu și Partidul Democrat. De unde reiese marea greșeală politică făcută de PSD: aceea de a pleca la vânătoare fără să știe sigur de-i vânat ori vânător.