PSD, frânarul reformei electorale

Prin modul în care se raportează la problema modificării sistemului electoral, PSD se dovedește a fi, în continuare, frâna principală pe calea reformării clasei politice. Incapabil el însuși să se reformeze la nivel structural, acest partid se manifestă, din nou, oportunistic, într-un context în care părea că s-a ajuns la un compromis, pe varianta propusă de societatea civilă. Pe scurt, și fără a intra în detalii tehnice, sistemul electoral susținut și de partide precum PD și PNL este unul mixt, în care se combină votul uninominal cu votul pe listă, astfel încât să poată fi respectat principiul proporționalității. Deși, inițial, au fost de acord cu această variantă, pesediștii s-au întors ulterior, mai multe voci din partid susținând că, pentru România, cel mai bun tip de sistem electoral ar fi cel german. Este vorba despre un sistem proporțional, dar despre care cei de la PSD vând gogoașa, prin ieșirile lor publice, că ar fi unul de tip mixt. Dar nu aici e problema. Și în sistemul electoral german, ca și în varianta susținută de PD și PNL, la inițiativa societății civile, este valabilă alegerea unei părți dintre parlamentari pe liste de partid. Chestiunea este că, în sistemul german, distribuția resturilor rămase în urma numărării voturilor din circumscripțiile uninominale implică menținerea deciziei partidului cu privire la cei care, în urma primirii acestor resturi, acced în Parlament. În sistemul propus de societatea civilă și susținut de democrați și liberali, această competență revine autorității electorale. Ce avem, în fapt, aici? Pe de o parte, preluarea sistemului german, așa cum doresc cei de la PSD, ar menține în continuare sistemul de promovare a elitelor politice în funcție de „cotizația” depusă în buzunarele șefilor de filiale, astfel încât se îndepărtează posibilitatea reformării clasei politice în întregul său. În plus, cel puțin pentru cei care ajung în Parlament drept urmare a acestor „cotizații”, nu se mai poate pune problema responsabilității în raport cu electoratul, din moment ce principala responsabilitate a politicianului este direct legată de șeful de partid care i-a dat locul respectiv. În sistemul pe care îl susține și Partidul Democrat, din moment ce decizia revine autorității electorale, șefii de partid nu mai au nicio influență, astfel că oamenii ajung parlamentari în funcție strict de voturile pe care le primesc. În acest fel, alesul este responsabilizat, din moment ce accederea la funcția de reprezentare nu e rezultatul „cotizațiilor” la șef, ci al voturilor obținute în circumscripție. Este vorba, desigur, de un detaliu tehnic, ascuns sub chestiunea că nu are rost să inventăm noi sisteme electorale, din moment ce putem să le copiem de la alții, de la nemți, bunăoară. Argumentul e OK, dar trebuie avut în vedere că alții, nemții, bunăoară, n-au nimic în comun cu șmecheria de tip balcanic, calchiată dâmbovițean. În spatele etichetei germane pe care o scoate PSD în vitrina de partid, se află interesul de a păstra ultimul cuvânt la tartorii din filiale, astfel încât în Parlament să se poată strecura tot felul de hrebenciuci care, într-o competiție realmente uninominală, n-ar lua niciun vot. Tocmai din acest motiv, PSD rămâne frânarul reformei electorale.