Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Pimen, la Mănăstirea Dragomirna a avut loc sâmbătă, 22 octombrie 2016, vernisajul expoziției „Psaltirea de la 1616, model de educație religioasă la Mănăstirea Dragomirna“.
Evenimentul a avut scopul de a evoca activitatea, faptele și credința Mitropolitului-ctitor Anastasie Crimca, la împlinirea a 400 de ani de la minunatul dar pe care Înaltpreasfinția Sa l-a făcut ctitoriei sale dragi – Biserica „Pogorârea Duhului Sfânt“ de la Dragomirna, cel mai frumos manuscris miniat: „Psaltirea lui David“. Slujba Parastasului a deschis evenimentul cultural și a legat, prin pomenirea ctitorilor, oameni din timpuri și locuri diferite, „care s-au ostenit și au slujit, care au știut cui cred și cui trebuie să viețuiască“, după cum a subliniat pr. Paul Valenciuc, consilier cultural al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților. Vernisajul expoziției a avut loc în muzeul mănăstirii și s-a deschis prin citirea cuvântului Înaltpreasfințitului Pimen, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților. Înaltul ierarh a menționat valoarea liturgică a Psaltirii din cele mai vechi timpuri, fiind „cea mai cunoscută carte a Vechiului Testament“ și până în zilele noastre, rămânând „inima și sufletul întregii gândiri creștine“. Mesajul transmis celor prezenți a constat în îndemnul la rugăciune: „Psaltirea lui Anastasie Crimca ne arată, prin îmbinarea coloritului bizantin a elementelor specifice neamului românesc, că Adevărul trebuie să-L căutăm spre cer, acolo unde El viețuiește și ne așteaptă pe fiecare dintre noi, să nu mai căutăm nici la apus, nici la răsărit“.
Psaltirea de la 1616 a avut o soartă dificilă
O scurtă, dar edificatoare biografie a preafericitului ctitor Anastasie Crimca a fost prezentată de prof. Ștefan Gorovei. Crimca, scriitor de cancelarie, ostaș, slujitor în preoție, episcop, mitropolit, ctitor de așezăminte sociale și bisericești, a fost caligraf și miniaturist al Scriptoriului de la Dragomirna. „Istoria scriptoriului este fascinantă. Tot ce ține de istoria acestei mănăstiri, de la ctitor la manuscrise, este ca o poveste, ca o imagine colorată, așa cum sunt miniaturile lui“. S-a menționat că, deși „producția de carte a acestei școli este extraordinară, cu peste 120 de cărți, cu sau fără miniaturi“, în muzeul mănăstirii se mai păstrează doar șapte manuscrise. Psaltirea de la 1616, această „capodoperă, comoară“, a avut o soartă dificilă fiind robită, ca cele mai multe obiecte și cărți cultice, în urma atacului căzăcesc de la 1653, și răscumpărată de oameni de bine. Marile muzee ale lumii se mândresc cu manuscrise realizate în Scriptoriul de la Dragomirna, Apostolul de la Viena fiind inclus în rândul celor mai frumoase Biblii, în cadrul unei expoziții realizate de Biblioteca Națională din Austria. Olimpia Mitric, autoarea multor studii și cărți despre manuscrisele slavone din Moldova, a descris în cuvinte de specialitate valoarea documentară și de artă a acestui manuscris miniat: „Acest codex miniat realizat în școala de miniatură de la Dragomirna, în care s-a cultivat meșteșugul copierii și împodobirii manuscriselor cu ornamente și miniaturi, împreună cu alte două manuscrise, Liturghier și Tetraevanghel, reprezintă punctul terminus al activității de miniaturist a Mitropolitului Anastasie Crimca, cu totul desăvârșite în realizare“.
Colecția de facsimile, prezentată publicului
Psaltirea de la Dragomirna are o organizare liturgică, iar textul este împărțit pe catisme, fără a avea în cuprins indicații tipiconale. Manuscrisul este scris pe pergament și cuprinde 25 de caiete. Acest exemplar de lux este unica psaltire ilustrată din istoria artei medievale românești, fiind bogat ilustrată cu 32 de miniaturi, în plină pagină și în text. Frontispicii, vignete și chenare mici din împletituri completează ilustrația. Rasofora Teodosia Moraru, coordonatoarea activității atelierului de pictură, a spus câteva cuvinte despre activitatea acestui atelier, menționând expozițiile din țară și străinătate la care maicile au participat cu icoane pe lemn, sticlă; cu facsimile pe hârtie și pergament după manuscrisele miniate de la Dragomirna. Prin aceste activități se dorește o continuitate a activității școlii de miniatură de la Dragomirna. Stavrofora Macrina Săucinițanu, stareța Mănăstirii Dragomirna, a fost moderatorul acestui vernisaj și a prezentat colecția de facsimile. Astfel, s-a descris impactul pe care îl are acest codex de la 1616: „O parte din osteneala maicilor de la Atelierul de miniatură și caligrafie «Mitropolit Anastasie Crimca» se vede acum prezentată în această expoziție. Este vorba de interpretări ale unor pagini din Psaltire, 52 la număr. S-au ales pagini cu ilustrații în plină pagină sau cu text și ilustrație pe jumătate de pagină, cu frontispicii și litere ornamentate, cu text intercalat între ilustrații. În acest manuscris, considerat monument-limită în istoria artei românești, autorul realizează un sistem original de interpretare a subiectului. Alături de tema clasică de realizare, întâlnim elemente autohtone de veșminte, arhitectură și vegetație: coroana domnească a voievozilor moldoveni purtată de prorocul David, instrumente muzicale din epocă, fundal de cetăți cu ziduri crenelate specific moldovenești și chiar chivotul legii în forma unei biserici moldovenești cu cruce. În expoziția de față se vede sârguința cu care maicile s-au străduit să realizeze cât mai fidel ilustrațiile din original. Fiecare pagină are explicația cu traducerea în limba română și poziția în manuscrisul original“.
Volume dedicate Mănăstirii Dragomirna
La Dragomirna, Psaltirea de la 1616, datorită similitudinilor de redare arhitecturale și dar și a temelor iconografice, ne vorbește și despre pictura murală din Biserica „Pogorârea Duhului Sfânt“. Cu ajutorul Domnului și prin concursul mai multor specialiști prezenți în sală, obștea Dragomirnei s-a bucurat anul acesta de o deosebită apariție editorială – albumul „Frescele Mănăstirii Dragomirna“. Este o carte la care obștea a ostenit mult și care a apărut sub patronajul Editurii „Iacov Putneanul“ a Mănăstirii Putna, cu sprijinul Secretariatului de Stat pentru Culte. Fotografiile au fost realizate de Petru Palamar chiar la finalizarea lucrărilor de restaurare în 2012. Prof. Ștefan Gorovei a scris în acest album despre istoricul Mănăstirii Dragomirna și ne-a spus că „acest minunat album, extraordinar de frumos ilustrat cu fotografii de calitate, încununează activitatea editorială a Mănăstirii Dragomirna“. În ultimii trei ani, cu rugăciunea ctitorilor și prin deosebita osteneală a profesorilor Ștefan Gorovei și Maria Magdalena Szekely, au apărut volumele: „Dragomirna și ctitorii ei“, „Dragomirna, istorie, tezaur, ctitori“ și „Dragomirna ctitori și restauratori“. Mihaela Palade, distins istoric de artă, a binevoit să scrie despre arhitectura Dragomirnei în acest album, pe care-l consideră a fi un „muzeu imaginar“: „Elansarea arhitecturii Dragomirnei scoate mai mult în evidență pictura miniaturală, care descoperă Împărăția cerurilor. Nervurile ca elemente de arhitectură sunt de fapt funii care se aruncă în cer“. Carmen Solomonea, coordonatoarea echipei de restaurare a frescelor bisericii și câștigătoarea premiilor Europa Nostra, a evidențiat calitatea frescelor din altarul și naosul Dragomirnei mari: „Pictorii au lucrat pentru Dumnezeu, scenele, detaliile care se regăsesc în turlă nu mai pot fi observate cu ochiul liber“. Evenimentul s-a încheiat cu frumoase interpretări de psalmi și cântece de neam ale elevilor Școlii Gimnaziale Mitocu Dragomireni, sub îndrumarea părintelui Ionuț Apetrei. Artiștii – pictori, iconari, zugravi, care au colaborat la realizarea manuscriselor miniate și a frescelor Bisericii „Pogorârea Duhului Sfânt“ – nu și-au dorit neapărat să obțină un adevărat efect artistic, ci scopul lor principal a fost de a da ilustrării textelor din sfintele cărți maximum de adevăr și folos duhovnicesc asupra sufletului privitorului.
(Rasofora Maria Magdalena Gherghina, secretara Mănăstirii Dragomirna)
„Psaltirea de la 1616, model de educație religioasă la Mănăstirea Dragomirna“
