PS Damaschin: „Crucea este semnul de viață dătător”

Sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci a fost prilej de duhovnicească bucurie în Parohia Volovăț, în mijlocul credincioșilor poposind Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților. Ziua Praznicului Înălțării Sfintei Cruci reprezintă pentru credincioșii din Volovățul „de două ori voievodal”, după spusa lui Nicolae Iorga, unul dintre reperele anului, cu atât mai mult cu cât este printre primele mari sărbători ale Anului bisericesc. Anul acesta, așezat sub semnul Anului Centenar și al chemării la mărturisire vie, directă și fără tăgadă a conștiinței românești și creștine a tuturor osârduitorilor Crucii așezați să fie trăitori și purtători ai nădejdii creștine în acest colț de țară, sărbătoarea a însemnat cu mult mai mult decât în ceilalți ani.
Hramul bisericii parohiale, închinată „Înălțării Sfintei Cruci” de către Binecredinciosul Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt, ce adună de peste cinci veacuri obștea credincioșilor din Volovăț, a fost prilej binecuvântat de a mărturisi încă o dată continuitatea credinței strămoșilor ce odihnesc la umbra zidurilor bisericii, uitată de mai marii vremii.
Bucuria întâlnirii cu toți fiii duhovnicești ai parohiei, mulți dintre ei pribegi peste granițele țării, dar care an de an înmulțesc bucuria praznicului cu bucuria revederii și mărturisirii împreună a aceleiași credințe neschimbate și netulburate în ființa ei, a fost sporită anul acesta de prezența Preasfințitului Părinte Damaschin Dorneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților.
Întâmpinat de obștea credincioșilor din parohie și din împrejurimi în straie naționale, Preasfințitul Părinte Damaschin a slujit Sfânta Liturghie în ziua hramului ctitoriei voievodale a slăvitului Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt, înconjurat de soborul slujitor al parohiei, arătând, la momentul cuvenit, în cuvântul de învățătură că „așa am învățat fiecare dintre noi, că Sfânta Cruce este armă împotriva diavolului, așa se cuvine să-i învățăm și pe cei mici să nu se rușineze să mărturisească însemnându-se cu semnul Sfintei Cruci la începutul lucrului, atunci când trec pe lângă biserică și în orice prilej de ispită și nevoie. Fiecare dintre noi suntem chemați să mărturisim, și atunci când cinstim Crucea, suntem conștienți că-L cinstim pe Hristos Domnul, Cel ce S-a jertfit pe Cruce pentru mântuirea noastră, a tuturor. Crucea este semnul de viață dătător. Crucea este pecetea mântuirii noastre. Crucea este nădejdea noastră”.
La final, Preasfințitul Părinte Damaschin a arătat că în aceste zile se cuvine să ieșim din nepăsare și comoditate și fără frică să mărturisim pe Hristos Domnul și credința noastră, îndemnând pe toți ei prezenți să participe la referendumul pentru modificarea Constituției, participare ce reprezintă mărturisirea vie și directă a lui Hristos.
Biserica „Înălțarea Sfintei Cruci” din Volovăț este o biserică ctitorită de Ștefan cel Mare între anii 1500-1502 în satul Volovăț (județul Suceava), aflat la 4 km sud-vest de orașul Rădăuți. Biserica a fost inclusă pe lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2004. După cum consemnează cronicarul Nicolae Costin, domnitorul Dragoș Vodă (1351-1353) a construit o biserică de lemn la Volovăț, pe care Ștefan cel Mare a mutat-o la Mănăstirea Putna. Cronicarul povestește legenda că biserica de lemn din Volovăț ar fi putut adăposti odată mormântul legendarului Dragoș Vodă. În locul bisericii de lemn, Ștefan cel Mare a construit, între anii 1500 și 1502, o biserică de zid după cum atestă pisania în limba slavonă, amplasată la intrarea în biserică. Locașul de cult a avut de suferit de mai multe ori în decursul timpului, rămânând un timp chiar pustie. A fost restaurată de către episcopul Dosoftei Herescu al Rădăuților (1750-1789), dăruindu-se cu acest prilej iconostasul de la Biserica „Sfântul Nicolae” din Rădăuți. Unele reparații au mai fost efectuate și în anul 1776 pe cheltuiala proistosului Gurie de la Mănăstirea Sucevița. În anul 1825 s-au efectuat ample lucrări de restaurare de către preotul paroh Ioan Grigorovici. În 1856 s-a construit un turn-clopotniță din lemn. Ca urmare a unei furtuni, în 1871 a fost refăcut acoperișul. În anul 1885 pereții din interior au fost vopsiți în culoare de ulei O altă serie de lucrări de restaurare au fost efectuate în perioada 1935-1936, cu acest prilej fiind decapată tencuiala de pe porțiunea de zid de piatră din exterior, iar ocnițele din cărămidă au rămas tencuite. În cursul anului 2007, cu ocazia unor lucrări de curățare a pereților interiori ai bisericii, efectuate sub coordonarea prof. univ. dr Oliviu Boldura de la Universitatea București, s-a descoperit un fragment de pictură murală, demontându-se ipoteza că biserica nu a fost niciodată pictată.
(Preot Dr. Ioan Paul Valenciuc, Ziarul Lumina)